Feedback-ul – lucruri pe care nu le-ai mai auzit

9 minute citire

Feedback-ul este important pentru a-ți dezvolta mai repede abilitățile, sau afacerea, sau proiectele.

Face parte din categoria acelor lucruri cu „trebuie”. Trebuie să mânânci sănătos, trebuie să faci sport, trebuie să dormi suficient, să spui „Bună ziua” și „Mulțumesc”, să respecți și alte cele.

Doar că de la teorie la practică e cale lungă. Nu aș scrie despre asta dacă nu aș fi trecut prin acest proces de atâtea ori.

Dacă oamenii din jurul meu ar fi fost mai capabili să-mi ofere feedback, iar eu aș fi fost mai atentă la ce mi se spune, aș fi evoluat mai repede. Însă anii s-au dus și eu am ratat oportunități importante din aceste două motive. Le iau pe rând, dar mai întâi hai să clarific ce este feedbackul.

Ce este feedbackul?

Conform dicționarului Merrian-Webster: ”transmiterea de informații evaluative sau corective despre o acțiune, eveniment sau proces către sursa originală sau de control”. Sursa originală sau de control este persoana, în cazul nostru. O să mă învârt în jurul acestei definiții.

Nu scrie nicăieri că feedbackul este o opinie care include sfaturi, critică, prejudecăți sau comentarii nepotrivite. Mulți, totuși, cred acest lucru.

El este o opinie personală, dar legată strict de cum este interpretat de Y ceea ce a făcut / zis X. Nu este despre persoană, ci despre vorbele, acțiunile, munca etc. acelei persoane. Aceasta este exprimată într-o mod evaluativ și poate avea un ton pozitiv, constructiv (negativ) sau neutru.

Exemple de feedback

Cum s-a văzut de la tine prezentarea mea?

Pozitiv: ai transmis energie, am înțeles conținutul, mi-a plăcut că ai fost dinamică și ne-ați ținut în priză.

Neutru: a fost în regulă, ai punctat tot ce aveai de punctat și te-ai încadrat în timp.

Constructiv: Pe alocuri am simțit că ți-ai pierdut ideile, la un moment dat s-a dus energia, iar ultima parte nu prea am înțeles-o.

Cum ți s-a părut raportul meu?

Pozitiv: Foarte bine scris, structurat, suficient de lung încât să am răbdare să-l citesc. Ai avut niște concluzii foarte puternice.

Neutru: A fost bine, l-ai structurat ok, nimic de zis.

Constructiv: A fost foarte lung și am avut dificultăți să-l citesc pe tot. Ai încurcat unele subiecte și asta m-a făcut să mă simt confuz deoarece trebuia să mă întorc la paragraful inițial să văd care era ideea de bază.

sau

Aș vreau să decorez bucătăria, cum ți se pare imaginea aceasta la care m-am gândit?

Pozitiv: pare foarte luminată, dulapurile sunt foarte elegante și dau impresia de o bucătărie din magazinele de lux. Mă face să vreau să stau mai mult în bucătărie.

Neutru: observ că ai mult spațiu, e în regulă.

Constructiv: cred că această culoare pe care ai ales-o îmbătrânește puțin, parcă nu simt un vibe bun. Observ că e și puțin spațiu între masă și chiuvetă și cred că va fi cam greu să te miști în voie când gătești.

Cum nu se dă feedback

Dintre exemplele proaste, care nu intră în categoria feedbackului, dar oamenii le clasifică așa, se numără:

Eu: Cum a fost trainingul, ce feedback ai după această sesiune?

Persoana: Nu trebuia să fii foarte serioasă la momentul acela. Ai uitat să spui cutare lucru, i-ai băgat în semănă mai mult pe Marinescu și Popescu și ai uitat de restul.

Nu ai făcut trecerea lină de la X la Y, ai uitat subiectul, ai un tic de exprimare, trebuia să faci mai puține glume și vezi că nu se spune ”focusare” ci ”focalizare”.

A fost ok.

Notă: poate că e un sâmbure de adevăr în ce spune persoana, dar felul cum o spune mă face să nu iau în semănă cuvintele. Mai mult de atât, lipsa unui feedback pozitiv (adică să spui și lucrurile bune) te face să respingi direct ceea ce ți se spune pe motiv ți se pare că ”celălalt are ceva cu tine”.

Contează mult și tonul persoanei, felul cu o spune și când o face. Însă idee de bază este că majoritatea dintre noi nu știm să dăm feedback, iar cât despre a spune ceva pozitiv, iese din discuție. Uneori uităm să fim pozitivi deoarece creierul uman este construit să vadă lucrurile negative, pe când cele pozitive trec neobservate.

În exemplu de mai sus, acele răspunsuri nu mă ajută deoarece nu îmi spun exact cum s-au văzut lucrurile, ce ar trebui să îmbunătățesc și care au fost acțiunile care au ieșit bine.

Alt exemplu:

Eu: Ce părere ai despre această idee de business? Mă gândesc să lansez un proiect care cuprinde provocări amuzante, iar acestea durează 5 minute să le faci. Le voi trimite de 3 ori pe săptămână (exemplu real). [insert: orice idee de business]

Persoana: Chiar crezi că oamenii au nevoie de asta?

Nu știu ce să zic.

Aș participa.

Niciun răspuns nu ajută deoarece țin de niște păreri personale și prejudecați pe care persoana le are. Acestea nu-mi răspund exact la ce am eu nevoie „Cum ți se pare ideea aceasta de business?”. Ce se întâmplă dacă merg mai departe cu ideea? Persoana se înscrie, dar nu participă deloc în proiect. (caz testat)

De ce nu participă? Aici IAR trebuie să cer feedback, desigur.

Dacă nu o fac, aș putea să cad în capcane dubioase: să cred că persoana are ceva cu mine, sau că nu vrea să facă în mod intenționat provocarea și altele. Dacă îi cer feedback și vrea să-l ofere, pot afla motivele reale.

Poate este foarte stresată în perioada aceasta și nu are timp; lucrează la o teză de doctorat; i s-au părut grele provocările sau cer prea mult timp etc. Așa pot avea o perspectivă mai clară despre ideea mea.

Antreprenoriatul și feedbackul

Îmi plac mult antreprenorii și am intrat în lumea aceasta tocmai din următorul motiv: vrei, nu vrei, trebuie să ceri feedback. Chiar trebuie. Dacă nu ceri, nu-i bai, doar că o să-l primești destul de rapid atunci când nimeni nu vrea produsul sau serviciul tău!

Iar dacă îl vor și-l folosesc, nu o să-l adopte din prima fix așa cum l-ai construit tu. Trebuie să-i tot întrebi, să tot discuți cu ei, să iterezi de n ori până ajungi la o formă dorită de o felie mare de oameni din the mass market.

Meseriile în care ai nevoie de feedback sunt o comoară, din punctul meu de vedere. Training & Keynote Speaking, IT, Data Science, Machine Learning, Sociologie, Antreprenoriat, Scris, Design etc.

E dureros de multe ori să auzi de la ceilalți cum este văzută munca ta, dar e benefic pe termen lung. Singura condiție este ca acea persoană să știe cum să-și exprime părerea în mod constructiv și să nu aibă ceva personal cu tine.

Aici e mereu tricky și cred că de aceea eșuăm în a da feedback potrivit. Aici picăm în capcana de a critica, a da sfaturi nesolicitate sau a evita subiectul cu totul.

Cum ar arăta un feedback bine oferit

Lucrez la a face o prezentare PPT mai atractivă, cum și se pare?

Observ că ai structură, ai poze faine, proporțiile par în regulă, însă cred că e prea mult text pe pagină și scris foarte mic. Trebuie să mă chinui să citesc și nu mai sunt atentă la tine.

Folosești multe culori și fonturi. Aranjarea în pagină e faină și nu te deranjează. Animațiile sunt foarte cool și subliniază ideile, dar ai multe culori și nu știu la ce să fiu atent.

Cum ți se pare ideea aceasta de business legată de sesiuni de feedback?

Pe mine nu mă ajută neapărat deoarece nu am problema aceasta, dar am văzut că sunt persoane care se plâng că în organizația lor le lipsește feedbackul. Și mai știu oameni care caută să devină buni la a vorbi în public, însă comentariile familiei nu prea îi ajută.

Foarte tare pentru că eu mereu am avut probleme cu proiectele mele, mie mi se par grozave, dar nu știu din ce motiv ceilalți nu văd ce văd eu. Poate voi primi o părere mai realistă de la oameni care sunt dezinteresați.

Lipsa noastră de a recepta feedbackul

De doi ani de zile sunt adepta feedbackului mai mult ca adepta mâncării sănătoase. Caut după fiecare sesiune de training, facilitare, vorbit în public, scris articole, testat idei de business etc., să cer o părere onestă.

Rezultatele sunt extraordinare, simt că avansez precum cele mai noi rachete NASA în zbor către lună. Mai am până la lună, doar nu ajungi așa ușor, dar clar avansez mai repede decât primele rachete NASA. După fiecare opinie, caut să schimb ce consider că e de schimbat.

Dacă aș fi făcut asta mai devreme, probabil că aveam alte conversații acum.

De ce nu cerem feedback?

Din cauza… fricii

Ce o să zică X despre mine? Dar dacă află Y despre asta?

Dar dacă nu le place ceea ce fac? Și ce o să zică familia când o să afle că am eșuat?

Alte motive ar putea fi:

lipsa încrederii în sine,
atacurile personale,
sindromul impostorului,
nesiguranța celui care oferă feedbackul,
sau incapacitatea acestuia de a-mi spune cât mai obiectiv cum s-au văzut lucrurile de la el.

Tindem să persistăm în greșeală și să ne facem mai mult rău decât bine. Gândește-te la prestația cuiva care mereu face aceleași greșeli când prezintă rapoarte în fața colegilor. Sau a cuiva care încearcă să vândă constant mașini de tocat lemne unei fabrici de fontă. Sau aspirantului care scrie mereu în același stil greoi și neatrăgător, dar vrea să câștige premiul Nobel.

Din cauza… credințelor limitative

Dacă nu-mi iasă, nu sunt bun de nimic.

Ăla are ceva cu mine și sigur nu o să-mi zică de bine.

Lumea nu vede valoarea mea, nici nu mai are sens să o întreb despre părerea ei. Ce mă interesează pe mine?

Dacă îmi spune că nu mi-a ieșit, ce mă fac? Cum pot suporta eșecul? Eu nu sunt o persoană ratată, ca ai mei.

Sunt mai bun decât alții, nu am nevoie să-mi spună nimeni ce să fac/ dacă ideea mea e bună sau nu.

Credințele limitative ne opresc să performăm în multe zone ale vieții noastre. Ne opresc să avem o viață așa cum mereu visăm. Ne opresc să devenim mai buni în ceea ce facem așa că tindem să repetăm constant aceleași greșeli.

Din cauza… contextelor în care ne aflăm

La mine în companie întotdeauna se va promova pe prietenie, de ce să devin mai bun?

Familia mea întotdeauna are ceva rău de spus, ce rost are să mai întreb și pe altcineva?

Familia mea zice mereu că nu mă pricep. Cred că prietenii mei vor să mă fac să mă simt mai bine, de aceea spun că mă pricep.

Totul e fără speranță în societatea românească, ce sens are să mai încerci ceva? Lasă că merge și așa!

Sunt doar câteva, însă le consider cele mai importante motive.

Din fericire, unii dintre noi suntem puși în contexte în care trebuie să învățăm să facem mai bine. Atunci descoperim feedbackul, dar de multe ori doar în acel context sau domeniu. Dacă sunt un bun lider în organizație, asta nu mă face un bun soț. Ca să devin un bun soț, ar trebui să cer feedback soției (sau fostelor soții, după caz).

Eșecurile sunt minunate. Atâta timp cât înveți din ele.

Trei povești amuzante

Jerry Seinfeld își scria glumele și le repeta de foarte multe ori în cluburi/ baruri. Făcea asta de fiecare data pentru a le îmbunătăți. Până ajungea live, să aibă un show foarte mare, acestea erau spuse și modificate (text, timpi etc.) de n ori.
Echipa Tesla și bateriile de Lithium Ion. Citeam în cartea lui Ashlee Vance despre Elon Musk, că atunci când lucrau la mașinile Tesla (Roadsterul a fost primul) testau totul de foarte multe ori. Fiecare bucată. Cel mai fun mi s-a părut când s-au apucat să testeze bateriile Lithium Ion cât rezistă până nu iau foc. Tot aruncau în aer baterii până au când au reușit să le facă să nu mai ia foc la o anumită temperatură, în mașinile Tesla.
Marc Radolph, co-fondator Netflix. Acesta a povestit în memoriile sale, That Will Never Work, momentul când au început prima dată cu vânzarea și închirierea DVD-urilor cu filme. Aceștia au adunat tot felul de ambalaje pentru ele. Apoi s-au apucat să testeze diferite variante pentru ca DVD-ul împreună cu ambalajul să fie foarte ușor, să nu se spargă pe drum, să plătească și foarte puțin la transport și să fie și atrăgător pentru clienți. ?

Ce poți face în legătură cu feedbackul?

Cere feedback oamenilor ori de cât ori ai ocazia. Poți selecta persoanele, nu este obligatoriu să-i întrebi pe toți și nu despre orice. Rezumă-te la lucruri care te ajută, legate de business, proiecte, abilități etc. Dacă îți place să bei o ceașcă de cafea la ora 12 fix zilnic, nu te apuca să ceri feedback tuturor despre asta.
Oferă păreri constructive și potrivite atunci când ai ocazia. Spuse pe tonul potrivit, fac minuni. Am un prieten care are un ton vesel-serios de a-mi spune lucruri „Emilia, vezi că folosești diminutive, ai zis „filmuleț” de multe ori”. „Serios?” Și-ncep să râd. Fără „filmuleț” în fața adulților, de acum înainte, notat. „Film” e suficient.

Odată am dat un email unei companii de transport, concurentă CFR, cu un feedback și o sugestie. Emailul e mai lung, dar esența o vezi aici:

 „În primul rând, aveți preturi bune și trenuri faine. Din păcate, aceste avantaje dispar din cauza poziționării și marketingului. La ce mă refer?
Preturile afișate sunt fără loc. Mulți oameni nu citesc scrisul mic în care pasagerii sunt anunțați ca trebuie sa plătească 4 lei pentru loc. Iar acest lucru este un mare dezavantaj. Din punct de vedere psihologic, omul considera ca este înșelat atunci când afla în tren ca mai are de plata 4 lei. Nicio explicație a controlorului nu ajuta. Apare durerea plății și asta pune o umbra negativă pe companie / brand.”

Mi-au răspuns a doua zi spunând că vor schimba prețurile. Și așa au făcut.

3. Participă la evenimente care te ajută să te îmbunătățești într-o arie care este importantă pentru tine.

Pe tine cum te ajută feedbackul? 🙂