ERAM CU TOȚII

O poezie modernă, sarcastică și realistă, în care autoarea pare să fi fost împărțită între două mari teme: poezia vieții, a iubirii, a vieții intime și implicit a micilor fericiri, suferințe și neputințe; poezia rurală, în care nostalgia pentru o copilărie pierdută se împletește cu descrierea vieții și oamenilor simpatici de la sat. Un volum de poezie foarte bun, pe care vi-l recomand.

Emilia Zăinel a reușit să-mi trezească o multitudine de sentimente prin intermediul poeziilor din volum. Are un stil aparte și scrie mult despre durere, tristețe și despre umanitatea dificilă și rece a zilelor noastre.

Cartea Emiliei Zăinel m-a umplut de lacrimi, unele pagini vorbesc clar despre optimare și cât de călcate în picioare ne-au fost generațiile de femei.

O identitate confuzată stârnește dorul de identitate geometrică. Poezia Emiliei Zăinel caută febril surse de încredere și de umanitate nezombificată. Deloc ușor, căci lupta pentru lumină este intensă. Prin contrast, tonul și structura poemelor sunt calme, statuare, figurația e parcă suprarealistă într-un film al debusolării, al hipnotizării. O lume a rutinei polisemantice într-un cadru minimalist. Totul e simbol și gest arhetipal, chiar dacă într-un context parcă de marionete. O scriitură surprinzătoare prin forța simplității aparente.