Investiția Costului Irecuperabil. Sunk-Cost Bias

sunk cost bias
2 minute citire

Sunk-cost bias/ Investiția costului irecuperabil / Aberația costului investit

Toate înseamnă același lucru. Atunci când investești bani, timp, energie într-un proiect sau o relație, deși nu se mai justifică. Doar pentru că ai făcut-o deja, nu înseamnă că merită neapărat să mai investești și nu este criteriul după care ar trebui să mergi mai departe.

Se dă o situație: am o relație de 4 ani, de vreo doi nu mai merge, dar pentru că tot am stat atâta în relație, hai să nu mă despart deși sunt tare nefericit.

Se dă o a doua situație: am început acest proiect, poate fi o idee de business – văd că nu merge, mă tot lovesc de obstacole, dar pentru că am băgat deja bani, nu vreau să renunț.

Se dă a treia situație: mă duc la film, dar filmul e de rahat. Voi sta acolo până la final, chinuindu-mă și plictisindu-mă, pentru că am dat deja banii pe bilet.

În toate cazurile, costurile sunt irecuperabile: timpul, efortul, banii, energia. Gone. Ce poți face este să analizezi clar dacă ceea ce te ține în situația X este legat de trecut sau pentru că ai rezultate și vrei să ajungi undeva.

Întrebări pentru a evita Sunk Cost Bias

Cazul 1: omul chiar merită, e o relație care merită salvată sau mă descurc mai bine singur/ă? Mai sunt și alte întrebări aici.

Cazul 2: Unde vreau să ajung? Se justifică banii investiți? Sau am mai multe costuri? Pot recupera acele costuri în viitor sau vor fi și mai multe costuri? (așa ar trebuie să se întrebe cei care construiesc drumuri estimate la 10 milioane, când de fapt ajung la 100 de milioane etc.)

Cazul 3: Dacă aș primi acum o invitație la acest film, m-aș mai duce la el? Aș sta în sală să-l văd, dacă aș observa că e de plictisitor?

„Eroarea devine cu atât mai periculoasă cu cât am investit în ceva mult timp, mulți bani, energie sau dragoste; investiția constituie un motiv pentru a continua, chiar dacă avem de-a face cu o cauză pierdută. Cu cât investim mai mult, cu atât mai mari sunt costurile respective, iar impulsul de a merge mai departe crește pe măsură.”

Rolf Dobelli – Arta de a gândi limpede

Eroarea Costului Investit în viața personală

M-am apucat de alergare montană și am început să fiu din ce în ce mai bună și să am rezultate (podiumuri). Am continuat să mă antrenez mult o vreme, deși suferisem niște accidentări, pentru că prinsesem gustul.

Mi-am analizat progresul și ce ar trebui să fac ca să mă mențin la standardele din alergarea montantă. Mi-a părut rău, însă am ales să mă retrag fiindcă vedeam mai multe costuri decât beneficii.

Un alt caz a fost relația mea de 8 ani jumătate. Am luptat mult să nu ne despărțim, deși simțeam că e ar trebui să merg mai departe. Mă gândeam la timpul investit. Până când dau de întrebarea lui Dan Ariely: dacă ai întâlni acea persoană acum și ai știi despre ea tot ce știi deja, ai mai alege-o din nou?

Biasul de zi cu zi

Acest bias este foarte periculos fiindcă nici nu ne dăm seama că înaintăm într-o mlaștină.

În ce situații/ relații / proiecte vă aflați în acest moment, dar ar fi trebuit să le încheiați de ceva vreme?

Știu că doare, pentru că se leagă mai ales de altă eroare de gândire: aversiunea la pierdere. Dar despre asta în articolul următor 🙂

Te invit să comentezi sau să dai articolul mai departe, dacă ți-a plăcut! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.Câmpurile obligatorii sunt marcate *