Despre Dating Apps, relații de iubire și tipare de atașament

22 minute citire

A spus cineva dating?

Bună, Cf, Sexy, Te vreau de soție... Sex.

Așa a început povestea mea în lumea aplicațiilor de dating.

Era o duminică, din ultima lună de primăvară… bla, bla, bla. Nu-i pasă nimănui în ce lună era, ci ce experiențe poți să ai cu aceste aplicații.

Mă văd scriind în Google „aplicații dating” și dau repede de un articol care enumerară aplicațiile și site-urile cele mai folosite din România. Aleg la întâmplare vreo 4 aplicații și un site despre care mai auzisem înainte. Nu știam că e atât de slab, dar despre asta mai târziu.

Prima este Badoo. Apoi Happn. Evermatch. Și Tinder. Doar de ultima auzisem, atât lucruri pozitive (mai puține), cât și negative. Apoi, Academic Singles.

Îmi încarc o poză normală, cu mine, îmi scriu numele. Tinder îmi cere maxim două poze, așa că mă văd nevoită să mai adaug una.

Tot acest proces îmi ia două ore. Nume, vârstă, vrei copii sau nu, fumezi sau nu, îți place muntele sau marea, pisicile și haștagurile, dușul sau cada și multe alte întrebări. Nu e de mirare că dai de tot felul de persoane cu aceste „filtre”. Deja scanez, cu mintea mea de Analytical & Critical Thinker, ce poți face mai bine în aceste aplicații. Însă ceva îmi spune că nu se dorește neapărat asta.

Pe tot acest parcurs, cât îmi completez datele (atât de stupide, unele; atât de intime, altele), sunt asaltată de likeuri, mesaje sau… dragoste la prima poză. Wtf?

Match direct? Wtf? Iubire la primul like?


Supermarketul iubirii

Mă blochez. Prima mea reacție este să închid direct toate aplicațiile și să decid că mai bine rămân singură pentru restul vieții.

Respir, inspir, mă relaxez și-mi amintesc de Richard Feynman. Ce ar fi făcut el? Ar fi râs. Fix asta fac și eu. Râd, și râd în hohote când dau năvală mesajele de tot felul. Iar când încep să dau swipe left and right (mă prind greu cum merge treaba), like și unlike (mai ales), râd și mai tare. Cumva mi se pare că se joacă o farsă. Iar eu sunt actorul principal.

Simt că am fost pusă la o tarabă, aici e un „preț” pe capul meu și aștept oamenii să liciteze. Mă simt o marfă în cel mai real mod cu puțină. Simt că sunt evaluată după niște criterii atât de puerile, unele lipsite de sens, absurde, tâmpe.

Mai simt că fac la fel atunci când încerc să jonglez printre pozele cu bărbați (sau mare, munte, flori, spate de bărbați, picioare de bărbați, biciclete, câini etc.). Aș putea, oare, să-mi găsesc pe cineva aici?


Tărâmul Anxioșilor

Scurt memo despre mine. Sunt anti-notificări. Nu tolerez mesajele multe. Consider că e greu să cunoști pe cineva prin aceste abordări. Nu mă plictisesc deloc singură.

Iar eu fac parte din Tărâmul… Anxioșilor.

Autorii, Amir Levine și Rachel Heller, în cartea lor, Attached: The New Science of Adult Attachment and How It Can Help You Find – and Keep – Love povestesc despre tipurile de atașament la adulți. Acestea se formează din copilărie. Tipul de atașament anxios, evitant, securizant și dezorganizat. Cum primele trei sunt cele mai frecvente, o să povestesc despre ele.

Autorii spun că nu este neapărat necesar ca o persoană care a deprins un anumit tip de atașament să rămână cu acesta până la bătrânețe. Acestea sunt flexibile, dar acest prim va fi de bază. Când spun flexibile mă refer că dacă lucrezi cu tine, ajungi să deprinzi anumite comportamente care țin de atașamentul securizant, cel mai de preferat dintre toate.

Dacă ești deja securizant, norocul tău.

Acestea s-au format în urma interacțiunilor cu părinții sau familia noastră.

Ca să simplific, eu sunt anxioasă, adică pe Tărâmul Anxioșilor. Uneori mai bag piciorul și pe Tărâmul Securizanților. Am învățat să fac asta lucrând cu mine. Cel mai tare îmi e teamă de Tărâmul Evitanților, dar fac cum fac și tot pe acolo ajung!

Conform autorilor, statisticile realizate de ei spun că peste 50% dintre adulți au stil securizant de atașament, aproximativ 20% au stil anxios, 25% au stil evitant, iar între 3 – 5 % au stil de atașament dezorganizat.

Adulții cu atașament securizant se descurcă bine în relații, adesea se căsătoresc devreme și, dacă rămân singuri, nu au probleme să se recăsătorească. Cei mai mulți adulți singuri, care au probleme să-și găsească pe cineva, sunt evitanții. Dar singuri sunt și anxioșii.

Din păcate, aceste două categorii se și întâlnesc și… se despart. Subscriu, aici.

Evitanții nu intră în relații decât rareori cu persoane ca ele, evitante. Oare de ce, Sherlock? Așa că singurii rămași liberi prin societate sunt… tanana, locuitorii Tărâmului Anxios, precum subsemnata.

Cum se poartă fiecare tip de atașament

Fiecare tip de atașament are anumite caracteristici, o să mă concentrez pe caracteristicile locuitorilor celor trei tărâmuri mai comune.

  • Securizantul. De încredere și constant în ceea ce face; Ia deciziile împreună cu partenerul; Are o viziune flexibilă asupra relației; Comunică dificultățile din relație; Poate ajunge la un compromis în timpul unei dispute; Nu îi e frică de angajament sau dependență; Nu vede relația neapărat ca ceva la care trebuie să muncești din greu; Apreciază apropierea; Introduce partenerul prietenilor și familiei; Își exprimă sentimentele în mod natural către partener; Nu joacă jocuri.
  • Anxiosul. Vrea multă apropiere în relație; Are insecurități, îi e frică de respingere; E nefericit când nu e într-o relație; Joacă jocuri care să-i atragă atenția partenerului; Are dificultăți să exprime ce îl supără. Așteaptă ca partenerul să ghicească despre ce e vorba; Face drame; Îi e greu să nu facă totul despre sine. Să ia lucrurile personal în relație; Lasă partenerul să seteze tonul relației; Este foarte preocupat de relație; Îi e frică de faptul că unele lucruri mici pot distruge relația; crede că trebuie să muncească mult ca să mențină interesul partenerului; Este suspicios că partenerul l-ar putea înșela.
  • Evitantul. Trimite semnale mixte; Își valorizează independența foarte mult; Te devalorizează/ sau pe fostul partener/ă; Păstrează distanța, folosește diferite strategii de distanțare fizică și emoțională; Ține foarte mult la limite în relație; Are o viziune nerealistă a cum ar trebui să arate o relație; Nu are încredere – îi e teamă de a se profita da el de către partener; Are o viziune rigidă despre relații și despre compromisurile pe care ar trebui să le facă; Într-o situație de dispută, simte nevoia să plece sau „explodează”; Nu își face intențiile clare; Are dificultăți să discute despre ce se întâmplă între voi, în relație.

Emilia din Tărâmul Anxietății are nevoie de un locuitor din minunatul Tărâm al Securizanților.

Am ajuns și acolo, dar până atunci, hai să vedem cum arată locul prin care am fost cel mai frecvent, deși nu trebuia. Tărâmul Evitanților.


Tărâmul Evitanților. Locuitorii Palatelor

Acest Tărâm este destul de vast și cuprinde multe tipuri de evitare. Înainte să trec direct la castel, adică la evitanții în zona romantică, merită să povestesc despre celelalte palate din jur.

Evitanții sunt în multe zone din viața noastră. Îi recunosc pentru că în prima parte a vieții mele, am fost unul dintre ei. La bază am un tip de atașament anxios, așa cum am descoperit, dar atunci dădeam semne și de evitare.

Așa că pe oamenii care evită îi pot „mirosi” de la o poștă. Treaba e că am urmărit timp îndelungat aceste palate. Prin urmare, deși trag concluziile după ce analizez timp de o vreme persoana, înainte de a o băga într-o categorie, descopăr că am avut dreptate cu prima intuiție.


Cum se comportă un evitant

De obicei, dacă urmărești unele persoane ceva vreme, înainte de a le numii locuitori ai „Evitanților”, poți observa următoarele caracteristici (coroborate):

  • Răspund la mesaje după multe zile
  • Răspund la emailuri după multe zile, adesea spunând că nu au avut timp
  • Nu răspund deloc la mesaje sau emailuri care presupun o tensiune, un conflict, o discuție care ar putea să-i dezavantajeze
  • Pleacă atunci când îi confrunți despre ceva ce e important pentru tine
  • Doamne ferește să le zici că ai ceva de discutat cu ei, nu-i mai vezi la față multă vreme
  • Se retrag emoțional, nu „socoți” nimic de la ei
  • Nu-ți recunosc sentimentele și nu te validează; îți spun că ai probleme, nu ar trebui să te simți așa, să crezi așa, să spui așa ceva
  • Tragi de ei atunci când ai lucruri de făcut. Până la urmă renunți și faci tu singur toată treaba
  • Uneori devin pasivi-agresivi, sabotându-te pe la spate. Totuși, nu ar recunoaște asta niciodată
  • Apelează la rațiune, ignorând partea emoțională
  • Alteori spun „da” la anumite lucruri, dar apoi nu participă, nu se implică, pro creștinează
  • Se retrag neelegant: ori pleacă brusc de la evenimente, ori pleacă din ZOOM, ori nu intră în ZOOM – vezi scris „X se conectează cu audio”, după care X pleacă subit înainte de a intra în event
  • Nu își asumă lucruri pe care zic că le fac, găsesc scuze pentru a-și justifica comportamentul
  • Te manipulează, conștient sau inconștient.

Mai sunt și altele, dar cam așa recunosc eu locuitorii palatelor evitanților.


Conversațiile cu evitanții

Conversațiile cu ei sună cam așa.

Emilia: Și, cine participă la acest proiect propus de șef? Începe luni și trebuie să facem aia și aia…

Locuitorul Stâlp: „Eu nu știu, că am teme la facultate…” sau „Da, sună foarte bine.”

Emilia (după două săptămâni): Am văzut că unii dintre voi nu v-ați implicat, deși ați spus că da.

Locuitorul Stâlp: Păi, am avut multe de muncă, am fost și bolnav…

Emilia (frustrată, luându-se cu mâinile de păr): No shit.

Emilia: Aș vrea să discutăm situația aceasta, mi se pare că e un elefant în cameră și ajută să ne lămurim ce nu merge ca să putem vedea ce schimbăm.

Locuitorul NuENimicAici: Păi eu nu cred că avem ceva de discutat. Nu am nimic cu tine, doar că am fost ocupată mult în ultima vreme. Hai că ne vedem noi într-o zi…

Emilia: În regulă, ce spui de vineri, alege tu ora.

Locuitorul NuENimicAici: Ah, nu știu ce program am. Revin eu la tine.

Emilia (cu ochii mari): Serios? (știind că s-ar putea să nu revină vreodată)

Și o conversație din registrul sabotorilor și manipulatorilor:

Locuitorul HaHaHa: Ai făcut bine, Emilia. Mi-a plăcut, da, totul în regulă. Parcă puteai să fii puțin mai veselă, în rest totul a fost ok.

Emilia: Am înțeles, mulțumesc.

Locuitorul HaHaHa (discutând pe la spate): Nu-mi place deloc de Emilia ca trainer, a făcut niște glume, nu a băgat în seamă participantul Marțian și parcă fața ei mă enervează.

Emilia (către ceilalți): Și, am auzit niște lucruri despre mine și tare aș vrea să înțeleg care e feedbackul să pot schimba ceva, văd ce am de îmbunătățit.

Ceilalți: Emilia, nu ne place de tine.

Locuitorul HaHaHa: Așa au zis? Ce nesimțiți. Tu faci treabă bună..


E prea nociv prin palatele evitaților, așa că ce o să fac este să mă întorc pe Tărâmul Anxioșilor. Le avem și noi pe alte noastre.


Palatele Anxioșilor

Le cunosc atât de bine pentru că am stat multă vreme în ele. Acum sunt la granița dintre Anxioși și Securizați, dar câteodată, ca un vîrtej, acestea mă atrag înapoi.

Privesc spre castelul Anxioșilor și nu vreau să intru acolo. E suficient să întâlnesc un partener evitant că mă trezesc legată de sfori invizibile către acesta. Precum prințesa din turn, doar că aici nu există niciun lacăt vizibil. Pot evada oricând, însă tot ce fac este să mă plimb prin el, deschid uși către camere întunecate și pare că nu am scăpare.


Cum se comportă un anxios

Înainte de a vorbi despre iubire, hai să vedem când ai de a face cu un anxios în viața personală și profesională. E ușor de recunoscut după faptul că:

  • Te întreabă de zece ori ceva să se asigure că a înțeles și nu greșește
  • Se frământă constant despre ce o să zică X sau Y despre el
  • Pune multe întrebări, uneori până la ridicol
  • Te sună de zece mii de ori până răspunzi
  • Se gândește la cele mai negative chestii în timp ce te sună. Cu cât nu răspunzi, cu atât te caută mai mult
  • Dacă nu te găsește, îți scrie mesaje lungi, emailuri lungi și multe altele
  • În cazul în care tu îl ignori, îi întreabă pe toți din jur dacă tu ești bine, dacă ai ceva cu el
  • Se gândește des că lumea are ceva cu el personal
  • Ia lucrurile prea personal
  • Se îndoiește de propriile abilități dacă nu e validat sau munca sa nu este validată de ceilalți
  • Devine pretențios, dacă îi dai un deget, îți ia toată mâna. Uită măsura lucrurilor
  • Face drame mai des decât ceilalți oameni. Dacă Evitantul fuge de drame, Anxiosul caută dramele. Asta îi validează propria teorie eronată că lumea are ceva cu el
  • Face greu diferența (sau deloc) dintre situațiile neutre și cele în care există într-adevăr ceva personal Nu știe când situația are legătură cu el sau nu. De obicei le bagă pe toate în aceiași oală „toată lumea are ceva cu el”
  • Se retrage cu greu. Cu cât te depărtezi, cu atât vine mai mult spre tine

Mai sunt și altele, dar acestea apar cel mai frecvent, ca simptomele unui bolnav. Știi că dacă ai 4, 5, 6 sau 7 simptome ale bolii X, posibil să ai boala X.

Nu totul e rău la acești locuitori, așa cum nici la cei evitanți nu e totul dezastruos.


Conversațiile cu anxioșii

Câteva conversații cu un locuitor din acest Tărâm.

Emilia: Și, cum a mers ședința de final de proiect?

Locuitorul CeMăFac: Păi șefu’ m-a lăudat pentru rezultatele mele, dar știi că Marțianul a comentat ceva și m-a enervat. Oare ce o fi vrut să zică? Și mi s-a părut că fâța aia blondă de Marțiana s-a uitat cumva la mine. Ce o avea cu mine, mă duc eu la ea într-o zi?!

Emilia: Super, ai avut rezultate bune. Foarte tare că ai fost lăudată de șef! Cine știe, chiar crezi că Marțianul și Marțiana au ceva cu tine?

Locuitorul CeMăFac: Da, sigur. I-am mai văzut eu și înainte că mă vorbeau pe la spate…

Emilia: Aha.

Emilia: Ei, cum a fost discuția cu ea?

Locuitorul ToțiAuCevaCuMine: A avut tupeul să țipe la mine. Că eu nu fac aia și nu o fac pe cealaltă. Și eu am țipat la ea. Oare crezi că mă va părăsi? Oare crezi că și-a găsit pe altul? Știu eu că maică-sa îi bagă ceva în cap, am văzut de data trecută când am fost la ei și […]. Dar ce nu-i place la mine? Tu cum zici să fac? Să mă duc la ea să îi cer scuze? Dacă și-a luat hainele și a plecat. Gata, mă duc la ea să-i cer scuze…

Emilia: Stai puțin, de unde știi că e așa. Ați avut doar o ceartă…

Locuitorul ToțiAuCevaCuMine: Mi s-a mai întâmplat mie așa în trecut. Nu o să găsesc niciodată o femeie ca lumea. Dacă rămân singur, ce mă fac? Spune-mi, Emilia, tu crezi că merit să fiu iubit? Doar vreau mai multă afecțiune…

Și o conversație care ar trebui să fie normală:

Emilia: Te-ai vaccinat?

Locuitorul DoamneFerește: Normal că nu. Mama lor de nenorociți, vor să ne transmită virusul în țară de la ruși. Păi tu știi că eu m-am simțit rău acum ceva zile și nu am luat pastilele lor. Cred că lumea aceasta este nebună, ce vezi pe la televizor… Te miri cum de mai trăim așa cum am ajuns. Mă doare și spatele de la o vreme, și ochii, și inima. Auzi, te pomenești că ’oi avea…

Emilia: Înțeleg. Deci până la urmă nu te vaccinezi…

Locuitorul DoamneFerește: Nu, Doamne Ferește. Nu ai văzut ce ne fac ăștia? […] Dar vecinii mei ce or face oare, s-or vaccina? Dar de fapt nu mă interesează că eu nu…

Închizi ușa și pleci pentru că, dacă aveai un vibe bun înainte de asta, acum sigur începi să te întrebi dacă nu cumva viața ta e prea primejdioasă și ar trebui să-l urmărești mai bine pe șeful tău. Și să-ți faci niște asigurări, în caz de ceva.

Sunt simpatici anxioșii, de la distanță. Știu ei, Locuitorii Evitanți, de ce fug de ei…


Tărâmul App-urilor de Dating

Raportând acum din Tărâmul App-urilor, prezentarea mea „Smart, neconvențională & having fun in this life” îmi aduce niște mesaje. Dar nu cele la care mă așteptam. [Later edit: mi-am schimbat textele de la About me, acum nu mai primesc multe Matchuri]

„Cf frumusețe?” – mesaje din Badoo și Evermatch, cele mai slabe aplicații. Verdictul l-am dat destul de repede. Le-am dat și a doua șansă, dar tot degeaba.

„Cât de neconvențională?” – mesaje din Tinder și Happn. „Stăm aproape?”, pe locul doi. Happn este o aplicație care îți arată cine stă mai aproape de tine și de câte ori te-ai intersectat. Pe mulți îi sperie treaba asta. Puțin și pe mine.

Însă aceste două ultime aplicații par ceva mai „ridicate”, au ceva filtre mai bune. Probabil făcând mult testing pe o grămadă de useri.

Asta nu înseamnă că oamenii spun adevărul despre ei.

De la:

  • lipsa vârstei,
  • mințirea în legătură cu vârsta,
  • mințirea în legătură cu situația prezentă,
  • poze cu flori în loc de fața persoanei, pentru că trebuie să cunoști „sufletul” înainte,
  • interese legate de sex, nu de relații
  • și altele,

aceste aplicații abundă de tâmpiți.

O spun la modul cel mai sincer, fie că sunt judecată sau nu.

Credința mea este că sunt și oameni serioși, doar am întâlnit câțiva, dar trebuie să stai nene să cauți acu’ în carul cu fân.


Concluziile după testarea aplicațiilor de Dating

Am decis să testez aplicațiile și site-ul Academic Singles, timp de 6 zile. De duminică până vineri. Apoi să le șterg, fapt pe care l-am comunicat tuturor persoanelor cărora le-am dat numărul meu de telefon. Adică în jur de vreo 10-12 bărbați din diferite părți ale țării.

Am ales ca vârstă filtre mari, de la 20 la 50, unde s-a putut. Am ales distanța maximă. Am vrut să înțeleg care este treaba cu ele, așa că nu am pus filtre rigide. Până la urmă, așa cum am descoperit, toți bărbații au mințit.

Am ieșit la un date de pe aplicația Happn și cinci de pe Tinder. Celelalte conversații de pe Whatsup au lâncezit sau au devenit dubioase, la fel și cele din aplicații, acolo unde am răspuns.

Academic Singles, deși a avut întrebări bunicele la început, când mi-am făcut profilul, m-a dezamăgit complet. Începând cu „Este dragoste la primul like?” și până la faptul că nu poți citi nimic din ce primești deoarece trebuie să plătești. Cred că este scam.

Dar înainte de a povesti despre date-uri, pe care eu le numesc întotdeauna întâlniri de cunoaștere, hai să mai aflăm ceva.


Iubirea

Helen Fisher este antropolog și a studiat iubirea ani de zile. Teoria ei, prezentată în cartea, Why we love – The Nature and Chemistry of Romantic Love, iar mai târziu în Why him? Why her?, împarte atracția dintre oameni în trei părți. Acestea există pentru a crea legături și a ne reproduce.

  1. Atracția sexuală – dorința de a face sex cu cineva, chiar dacă nu ești neapărat îndrăgostit de acea persoană
  2. Atracția romantică – îndrăgostirea pe care o cunoaștem cu toții și care, de obicei, apare la începutul relației și durează maxim 3 ani
  3. Atașamentul securizant – sentimente puternice de uniune cu un partener de lungă durată

Acestea trei pot avea loc în același timp sau separat, adică să simțim pentru cineva atracție sexuală, pentru altcineva atracție romantică și pentru altcineva atașament securizant. Ele pot fi luate și câte două. Disclaimer-ul că atunci când ajungi în fața atașamentului securizant, după ani de zile de relație, atracția romantică a scăzut deja.


Relația dintre un Anxios și un Evitant

Cunosc teoria dinainte de a ieși la întâlnire cu Andi, un fost iubit din trecut. Ceea ce nu cunosc, însă, e faptul că făcea parte din Tărâmul Evitanților. Deși mai observasem tiparul, nu știam exact din ce lume fac parte acești bărbați.

Ceea ce știam e că tot dau de ei. Ce nu știam era că trebuia să-i evit!

Fisher zice că dragostea începe cu oricare dintre aceste trei sentimente. Poți să faci sex cu cineva și apoi să te îndrăgostești de el. Sau poți să te îndrăgostești și apoi să faci sex și să fii atras și sexual. Sau poți simți atașament pentru cineva drag, cum ar fi un prieten vechi, iar când contextul e prielnic, sentimentele de îndrăgostire să apară, deși teoretic credeai că nu te atrage deloc.

Eu am întâlnit toate cazurile.

„Nu-mi place să te îndrăgostești și să devii dependent de cineva. Când ții la cineva, devii vulnerabil, acestea te manipulează. Bine, nu voit, dar înțelegi”, îmi spune Andi într-una dintre conversațiile noastre.

„Cum adică devii dependent? Păi normal că devii, îl placi pe celălalt, îl iubești, ești vulnerabil.”

„Da, dar eu nu vreau asta”, zice el.

Prea puțin îmi trece prin cap că nu e de bine, că fostului meu iubit îi va lua ani de zile să se îndrăgostească și să mă iubească, asta dacă o va face.


Jocul de-a șoarecele și pisica… pe care unii îl numesc iubire

Învăț din relația cu Andi, de acum doi ani, cum este să gândești ca un evitant.

Într-o zi, pe când sunt plecată la familia mea în Craiova, îi propun un joc. Deja locuiesc de ani de zile în București și mă apropii de a treia decadă din viața mea. Jocul este ca fiecare dintre noi să-și noteze de câte ori unul se gândește la celălalt pe parcursul unei zile.

„Ei, de câte ori te-ai gândit la mine azi”, îl întreb cu o voce mieroasă. Simt cum îmi bate inima puternic. Rămân anxioasă în așteptarea răspunsului.

„De patru ori.”

Wtf? Cum adică doar de 4 ori?

„A, serios!? Eu mi-am notat că de peste 20 de ori. De ce te-ai gândit așa puțin?”

„Am muncit și am fost concentrat la ce făceam, știi cum sunt cu munca”.

Dacă mi-ai fi dat un pistol, l-aș fi împușcat. Încep să mă întreb dacă numărul acesta se aplică și altor bărbați, dacă chiar tind să se gândească de mai puține ori la persoana iubită. Îmi imaginez cum opresc bărbați pe stradă: „Hei, tu de câte ori pe zi te gândești la prietena sau soția ta?”. „Ce ai tanti, ești nebună?”.

Ne place să credem că suntem iubite, apreciate, dorite. Ne place să credem că persoana pe care o adorăm se gândește la fel de mult la noi așa cum ne gândim noi la ea. Dar, dacă e să mă gândesc la o eroare frecventă de gândire, efectul falsului consens, aceasta zice că tindem să credem că și ceilalți gândesc și sunt de acord cu ceea ce gândim noi.

Adevărul e că nu suntem în mintea oamenilor atât de mult pe cât ne place nouă să credem.


Raportez din tărâmul orbilor

Din studiile lui Helen Fisher știm deja că atunci când ne îndrăgostim, devenim orbi. Băgăm sub preș lucrurile negative pe care le observăm la celălalt și ne axăm doar pe cele care sună bine.

Trecem prin tot felul de stări: energie intensă, extaz, dependență emoțională, stări de spirit oscilatorii, trăim anxietate de fiecare dată când ne separăm de celălalt, devenim posesivi, inima ne bate rapid, simțim dorința și dor puternic după celălalt și altele de acest fel.

Pe scurt, capul nostru nu mai e al nostru.

Ajunsă în Castelul din Tărâmul Evitanților, dau de Regele standard. Îl numesc Regele Evitant Suprem.

Iar eu sunt, atunci când Castelul din Tărâmul Anxioșilor mă atrage, Regina Anxioasă Supremă. Întâlnirea dintre mine și el este unică. Iar relația, mai ca în filmele de comedie-dramă.


Cum se derulează o relație dintre cei doi regi

Ea își dorește apropiere de el. Tânjește după el, îi scrie mesaje, vrea să-l vadă des. El pare că e îndrăgostit, dar simte că vrea ceva distanță. Inconștient, își amintește de frânghiile din trecut când ceva rău s-a întâmplat cu afecțiunea și a închis robinetul, nu mai e capabil să primească așa multă. Cu puținelul, se gândește. Așa că, evident, îi răspunde rar și, adesea, monosilabic, la mesaje. Nu „simte” nevoia să o vadă așa des.

Ea, reacționează, evident. Începe să se gândească dacă se întâlnește cu persoana potrivită. Își face griji că nu e suficientă, că poate nu e frumoasă, deșteaptă etc. Derulează toată ziua tot felul de scenarii, care de care mai nerealiste, despre el sau ei doi. Dacă i se pare că Regele e aproape de bărbatul visurilor ei, pulsează. Se visează căsătoriți în viitor, copii, casă, viață fericită.

Nu ia în calcul deloc felul cum funcționează un Rege Evitant. Dar destul de curând urmează să descopere că planurile lui sunt altele. Cu cât ea insistă, dă semne de dependență de el, vrea să petreacă timp mai mult și să discute verzi și uscate, cu atât el se retrage.

Cu cât se retrage mai mult, închizând una câte una ușile Castelului, cu atât Regina noastră se dovedește puternică. Sparge ușile, plânge, amenință, manipulează, orice metodă pentru a-l convinge că merită iubirea ei și că el e capabil de iubire.

Singura metodă pe care nu o încearcă, pentru că a simțit-o din plin în copilărie, este să se retragă. Dacă s-ar retrage, ar înțelege că nu e buricul pământului și că dacă nu a primit validare și afecțiune în copilărie, nu înseamnă că acum e cineva responsabil pentru asta.

Nu-și dă seama că în castelul Regelui e și mai rău. Deasupra tuturor încăperilor stau nori negii așezați. Iar Regele nostru s-a ascuns în dulapurile sale și cu cât ea bate mai tare la poartă, cu atât el se ascunde, fizic și mental, în cele mai negre dughene.

Încearcă să scoți o broască țestoasă din carapace.


Cum se termină „relația

Regina Anxioșilor, neînfrântă, dar neprimind nici ce are nevoie, lasă tot felul de tăblițe de lemn pe lângă castel sau pe unde apucă să intre (pentru că uneori sparge și ușile la propriu). Cuvinte precum „dur”, „rece”, „neiubit” „egoist”, „incapabil de iubire”, „nepăsător”, „rece”, „nesimțit”, „ticălos”, sunt scrise peste tot.

Urmate de cuvinte sau fraze precum „te iubesc”, „suntem potriviți împreună”, „vino înapoi” , „te vreau în viața mea” , „mai dă-ne o șansă, mă schimb”.

Și Regele Evitant lasă unele semne, pe lângă ușile închise sau mesajele și apelurile blocate. „Nu mă mai căuta”, „Nu”, „Nu”, „Nu”, „Nu ne potrivim, ești prea dornică emoțional”, fără nicio altă explicație.

În această întâlnire, nimeni nu câștigă. Uneori, poate că cei doi se mai găsesc pe la mijloc, dar imediat o iau de la capăt. Dacă sunt (ne)norocoși, învață să supraviețuiască mulți ani împreună într-o competiție de-a șoarecele și pisica.

O numesc „iubire”.

Alteori, aceștia se despart. Regina noastră va striga tuturor că „Bărbații sunt reci, nepăsători, egoiști”. Regele, nici el nu e mai prejos: „Femeile sunt prea emoționale, au prea multe nevoi pe care ei nu le pot îndeplini”.

Cine are dreptate? Cred că adevărul e la mijloc. Ce se poate face? (citește răspunsul la finalul articolului)


Dateurile

Știind toate aceste lucruri despre mine și lucrând să-mi păstrez scenarita în frâu, aleg să dau o șansă unor bărbați care sunt interesați de mine. Din ce motive, nu știu, dar mă bazez că toată lumea caută „relații serioase”. Și e o premisă bună, provocarea apare legat de cât de pregătit e cineva pentru o relație serioasă.

Dacă le-aș spune toată povestea de mai sus, ar mai ieși la întâlnire cu mine?

E greu să cunoști pe cineva prin mesaje, iar prima impresie, așa cum arată studiile, este greșită. Așa cum am experimentat eu de multe ori, uneori este foarte greșită. Alteori este corectă. E ceva random pe care crezi că-l poți controla, că ești atotștiutor, dar nu ești.

Cu toate acestea, după multe interacțiuni, îți educi intuiția și ajungi să „știi” dacă cineva mai merită o altă șansă sau nu.


Cum s-a terminat cu dateurile

Decid să-i cunosc pe câțiva dintre acești bărbați, 6 la număr. Nu mi-am propus un număr, doar că așa s-a nimerit. Trebuia să fie 7, dar unul dintre ei mi-a scris „Da, trebuie sa iti spun dinainte ca nu caut o relatie. / Daca esti interesata sa ne vedem si sa avem some good time in bed, si cam atat. / Pari o tipa foarte ok, si de asta nu vreau sa pierdem timpul amândoi dacă nu ești interesata.”

Finuț. Îi mulțumesc că nu mi-a pierdut vremea. Până la urmă poți spune ceva despre cineva prin mesaje, nu?

Trecând peste aceste episoade, dar și pe lângă faptul că văd în aceste app-uri oameni de business pe care-i cunosc de pe Linkedin, mă abțin să nu judec.

Dacă ei mi-ar spune povestea lor, asta dacă sunt self-aware, aș mai ieși la întâlnire cu ei?

Timeline-ul

Întâlnirea de cunoaștere 1. El, simpatic, ochii verzi – albaștrii. Sunt atrasă de el, ceva de mijloc, și cred că sentimentul e reciproc. Deși simt că e ceva off la el.

Îi mai acord o întâlnire. E ceva off la el, este tipul evitant. Dead-end pentru mine. Plus, dorea și el sex doar că nu o spusese de la început (cum ar fi putut?).

Întâlnirea de cunoaștere 2. Vorbim la telefon dinainte, dar simt mari fricțiuni între noi. Cu toate astea, e un tip smart. Îmi plac tipii smart, păcat că asta nu prea e suficient. Dorește să mă vadă înaintea date-urilor mele cu ceilalți. Sunt o tipa onestă (yep, eu nu am mințit) așa că i-am zis cum e faza la mine.

Totul începe bine, că așa e la început. Însă, pe final, din păcate nu mă prind că am atins un subiect foarte sensibil pentru el. Subiect despre care mie nu-mi pasă, cine mă cunoaște știe că nu iau lucrurile atât de în serios. Mai cred că, în afară de legile naturii, totul e relativ (și acolo e ceva relativ).

El, însă, e atât de doctrinar în gândirea sa și atât de înverșunat împotriva mea, că nu gândesc ca el încât… mă înjură. Nu îmi amintesc când am fost ultima dată înjurată (o tipă semi-simpatică, ca mine).

Rămân puțin șocată, dar îmi revin rapid fiindcă păstrez în minte Codul Samuraiului:

No fear, no surprise, no hesitation, no doubt.

Întâlnirea de cunoaștere 3. Am bănuit că omul vrea sex. Conversația a lâncezit, ne analizam reciproc. De obicei sunt curioasă despre celălalt, pun întrebări. Nu și acum, atât de lipsită de interes am fost despre acest bărbat. Când s-au lămurit apele și intențiile, ne-am urat la revedere.

Întâlnirea de cunoaștere 4. Nimic interesant din punct de vedere romantic. Nicio etapă din cele ale lui Helen Fisher. Doar un amic bun, ceea ce intuisem de la început. I-am spus părerea mea la final într-un mod cât mai asertiv și a înțeles.

Întâlnirea de cunoaștere 5. Așa și așa. Un bărbat matur, trecut prin niște lucruri. Fără dramă, fără ascunderi, fără să nu știi unde stai. Undeva la granița dintre anxios și securizant, ceea ce mi-a plăcut. Îmi plac oamenii care sunt fair, cu care știi unde stai, care nu se răzgândesc în funcție de cum bate vântul. După ce m-am lămurit cu ceilalți, i-am acordat o a doua întâlnire.

Întâlnirea de cunoaștere 6. Aici m-au atras și pozele, și omul. Și asta s-a întâmplat și în realitate. Pot spune că erau cam toate etapele lui Helen Fisher, dar sunt bias deoarece gândeam la fel în multe privințe. E normal să-ți placă mult oamenii care gândesc precum tine 😊)

Trecând peste faptul că (și el) fuma, iar în realitate era mai gras, mi-a plăcut mult de el. Doar că trecuse recent printr-o despărțire…

Întâlnirea de cunoaștere 7. Poate va fi, poate nu. Conversez cu cineva de la kilometrii distanță. Și el a mințit, evident. Momentan, în privința vârstei. Altfel, pare om fain. [update: conversațiile s-au încheiat în zona de ghosting]


Lecții despre mine

  • În unele aspecte, tind să-mi păstrez Statusul Quo. Vreau o relație, dar nu fac eforturi să ies la dateuri. În urma acestei concluzii, am dat de o carte „How to not die alone”, de Logan Ury. Se pare că sunt ceea ce se numește „Ezitantă” în ale relației. Când ești o fire analitică precum sunt eu, greu să nu eziți.
  • Standardele notate de mine, la care ar trebui să se ridice bărbatul „potrivit”, îmi limitează opțiunile. Elimin persoane din ecuație, deși ar putea fi buni parteneri. Am decis că voi mai „relaxa” aceste standarde.
  • Pot accepta la celălalt și lucruri pe care le „credeam” foarte, foarte importante. Îmi plac bărbații cu ochii albaștri (-verzi), dar pot trăi foarte bine și cu unul care îi are căprui. Nu prea contribuie treaba asta la fericirea noastră generală.
  • Sunt multe lucruri despre mine pe care nu le cunosc în raport cu celălalt. Însă e clar că eu sunt ok cu mine, iar mulți oameni nu sunt. De aceea și toate acele minciuni…
  • E mai ușor să ieși la date-uri decât credeam. Asta nu înseamnă că sunt ușoare.

Câteva sfaturi pentru bărbați (și femei):

  • Fii ok cu tine. Self-aware.
  • Dacă ajungi să fii ok cu tine, pune poze decente, realiste.
  • Nu minți. Dacă fumezi, spune că fumezi. Dacă ai 45 de ani, spune că ai 45 de ani. Dacă vrei sex, spune că vrei sex. Dacă înșeli… ei bine, complicat.
  • Dacă ajungi să fii ok cu tine, acceptă și părerea celuilalt.
  • Dacă ajungi să fii ok cu tine, studiile arată că aspectul fizic și alte lucruri mărunte la care ții, nu prea contează în ecuația unei căsnicii fericite.
  • Dacă crezi că ești ok cu tine și că Ea/ El are o problemă, nu cred că ai ajuns la finalul acestui articol.

Goodbye

Fiecare aplicație a vrut să mă convingă să mai rămân. De la pachet premiul timp de 3 zile (de parcă aș avea ce să fac cu el), la opțiunea de Dezactivare cont. Am șters eu contul de Facebook fără să clipesc, dar pe ele!

Am aflat de Bumble. Dacă mai sunt singură peste o vreme, voi face alt testing. Îmi plac femeile care sunt bold, precum fondatoarea Bumble, Whitney Wolfe Herd.

Later edit (oct 2021): Am instalat aplicația Bumble și e singura pe care o folosesc de ceva vreme. O recomand.


Concluzii

  1. Appurile nu sunt rele, per se. Dar trebuie să ai un mindset clar, focus pe ce vrei să faci și multă răbdare. Probabil că-ți poți găsi o relație, nu pot spune sigur fiindcă nu am avut una datorită lor. Dacă vrei sex, clar îți găsești.
  2. Trebuie să fi dispus să te marketezi. Așa cum pe Linkedin ești evaluat profesional, pe Instagram dpdv artistic etc, așa și pe dating apps. Deci pregătește-te să fii o marfă cât mai atractivă. P.s. s-ar putea să trebuiască să plătești ceva bani pentru asta.
  3. Cu cât stai mai mult în ele, cu atât simți că-ți pierzi din umanitate. Devii superficial, nenatural. E straniu și e toxic.
  4. Trebuie să le oferi oamenilor o șansă ca să-i cunoști mai bine. Dar dacă îți e clar ce vor / ce fel de oameni sunt – nu trebuie să le dai nicio șansă. Punct.
  5. Nu te lua prea tare în serios. Nu e (aproape) nimic personal.

Răspunsul la întrebarea de mai sus. „Să se maturizeze amândoi.


p.s. scriu o carte despre relații și tipuri de atașament. Te interesează?

Care este povestea ta legată de relații și/sau dating apps?


6 comentarii la „Despre Dating Apps, relații de iubire și tipare de atașament

  1. Din experienta mea pe Tinder… Am cunoscut-o in noiembrie, anul trecut. Apoi vorbit în scris cu orele, în limita timpului liber,  aproximativ o lună și putin. La telefon nu ne-am auzit însă. Ne despart vreo 200 de km. Niciunul dintre noi nu a fost căsătorit. Ea are un copil de 7 ani, pe care tatăl nu l-a dorit și a dispărut în luna a treia de sarcina, dar e foarte împăcată cu ideea. Între noi s-a creat o conexiune rară, de care niciunul nu a avut parte în fostele relații. Chimie de la primul salut. Am empatizat excelent unul cu celalalt în toate aspectele. Avem lucruri în comun,  principii și stil de viață asemănător.  La un moment dat am alunecat pe panta intimității virtuale, in scris, fiind prima experiență de acest gen pentru noi. Totul îmbrăcat într-o frumoasa poezie, noi fiind firi mai “poetice”; de altfel amândoi artiști,  dar în domeniul artelor vizuale. Au existat cam 7-8 episoade de “cybersex” scris, fiecare din confortul casei sale. Am explodat la propriu împreună. Ne-am  făcut planuri de viitor, mutat împreună,  sa avem o fetiță, sa evoluăm în plan profesional etc. Ea mult mai atașată de mine, cuvintele de alint dintre doi îndrăgostiți nelipsind din peisaj. I-am fost aproape cand a plâns si in orice,  cu o vorba buna, cu un gând bun.  Nu a existat nicio tensiune intre noi.  Imi spunea ca de cand vorbim se întreabă lumea de ce radiaza așa. Am stabilit sa ne vedem, ea arzând de dorinta la propriu. Eu nu am carnet. Părinții mei tocmai veniseră în vizită si aveau sa ramana câteva zile.  I-am explicat asta,  dar nu a contat pentru ea. Am stabilit sa ne plimbam prin parc,  sa bem o cafea,  apoi cum ne vor dicta simțămintele. Fără filtre,  așa cum am facut-o in scris.  S-a întâmplat să ne apuce seara,  ziua fiind scurta în decembrie. S-a “plâns” că nu sofeaza noaptea si nu are unde sa doarmă. A rămas sa vina la mine,  cu tot cu părinți acasa. Puțin ciudat din punctul meu de vedere sa aduci pe cineva la prima întâlnire acasa, de față cu ai tăi. Nici eu si nici ea nu mai făcusem  sex de la prima întâlnire. Acasă am dormit împreună în sufrageria despărțită de un zid de dormitorul părinților.  Inevitabilul s-a produs.  Am reusit sa o satisfac oral, sa ii fac masaj, cu un preludiu destul de amplu.  Ea îmbrăcată în niste pijamale noi ale mamei mele. Eu având în cap mai multe filme, îngrijorat ca țipă prea tare și aud ai mei etc. Ea e o femeie sexy,  dar parca n-ai vrea  sa o vezi la primul contact în pijamalele maica-tii. In fine. Nu am reușit să o pătrund în ciuda tuturor eforturilor. Pentru prima oară în viața nu am avut erectie, sau una foarte slabă. Am adormit incolaciti si dezbracati. Nu am reușit să am erectie nici dimineata. A doua zi a plecat acasă. Imi scrie seara ca nu mai dorește să continuăm, pt ca sexul e foarte vital pt ea (de parca doar pentru ea) si ii pare rau ca nu s-a întâmplat nimic mai mult, cu finalizare.  Am rămas cunoștințe. Ne-am scris de două ori, dar eu doresc sa ne mai dam o sansa. Ea nu, a fost cam categorică, deși apreciază poezia dintre noi. Ne ne-am scris de vreo luna. Ultima oara i-am urat sărbători fericite. Mai neplăcut e ca si-a uitat lantisorul la mine.

  2. ”Academic Silngles” o saptamana :)). Am facut cerere de dezactivare dupa efectiv o zi. OMG ! Una dintre cele mai frustrante experiente din viata mea. Toti barbatii voiau casual sex, diferenta dintre ei era data de nivelul de educatie. Apropo ”academic” ala e doar de fun, nu inseamna ca nu iti vor scrie si soferi sau mecanici auto, desi poate tu ai un doctorat. Nu conteaza filtrele, practic iti poate scrie oricine si daca incep cu ”frumusico” iti dai seama ca e chiar ok, dupa ce 30 ti-au scris direct ” vrei sa-ti fac sex oral? ” . Nu am rezistat la niciun fel de conversatie mai mult de cateva ore. Nu am iesit cu nimeni. Am vorbit mai mult cu un singur tip caruia i-am lasat mesaj cand mi-am dezactivat contul. Ah, sper sa fie ok dezactivarea, pt ca am citit niste povesti de groaza despre impsobilitatea inchiderii contului si plata recurenta. Voi reveni insa cu detalii! Nu recomand site-ul, bine, nu recomand online dateingul- decat pentru cei /cele care vor casual sex.

    1. Buna Mihaela,

      Multumesc pentru comentariu. Nu am folosit asa mult Academic Singles, nu aveam varianta platita. :))
      Oricum, dubiosi cei de acolo (si oamenii, si ownerii care au facut acest site). Nu il recomand.

      Folosesc de ceva vreme Bumble. Decent. E suficient din punctul meu de vedere.

      Sper sa gasesti pe cineva fain! 😉

      Spor,
      Emilia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.Câmpurile obligatorii sunt marcate *