Suntem noi liberi? Lectie de la gradina zoologica

Vedeți aceste animale? Erau mohorâte precum vremea de afară. Dar nu din cauza vremii (deși cred că ceva impact are și ea), ci din cauza cuștilor în care sunt închise.

 

Face cineva legătura cu oamenii?

 

Am un obicei de a vizita întotdeauna gradina zoologică în orice oraș mă duc. Și de observa animalele, păsările și reptilele. Nu pentru a mă amuza, cine pentru a înțelege lumea lor. Știu că sunt mai mult decât le tratam noi (vedeți cărțile lui Francis de Waal legate de inteligența animalelor) și sunt mereu surprinsă neplăcut de părinții care le prezintă copiilor animalelor cu o lipsa de respect crasă.

Cred că cei mici trebuie să crească la țară să înțeleagă viața aceasta alături de animale și să dobândească un respect pentru ele.

Și mai cred că trebuie să ne supunem la tot felul de experiențe: de la a hrani și îngriji animale până la a le cunoaște la zoo pe cele sălbatice; de la a vizita sate izolate până la a te duce în țări din lumea a treia etc. Fiecare experiență e ca un item în bagajul nostru care ne va ajuta să navigăm în lumea VUCA (Volatile, Uncertain, Complex, Ambigous). Ca anticorpii pe care îi ai, cu cât „cunosc” mai multe bacterii și mai mulți viruși, cu atât pot să facă față în caz de o boală.

 

În zoo din Călărași erau puține animale, unele deja sunt la adăpost. Dar cele care erau afară se vedea că suferă. M-au izbit ochii leului care se învârtea dintr-o parte în alta, stresat, fără soluție de scăpare. Privindu-l în ochii mi-am dat seama cât de mică sunt. Ce ego stupid, să crezi că ești tare! Când privești în ochii un urs, un leu, un tigru etc., nimic din averea ta și ce ai mai făcut tu nu mai contează.

 

Noi, oamenii, nu avem cuști.

 

Cel puțin fizice.

Noi avem mereu cu noi cuștile mentale. Credem că suntem liberi. Suntem liberi?

Să ridice mâna sus cine a reușit să suprime ego-ul? Cine a învățat să pună pe stop zgomotele din cap?

Noi nu avem cuști fizice, dar târâm după noi cuștile mentale. Iar animale de la zoo ne fac să credem că suntem norocoși. Iar știrile dezastruoase ne fac să credem că suntem mai norocoși decât suntem.

 

Noi suntem mai norocoși, mai liberi, dar nu pentru motivele de mai sus.

 

De modestie avem nevoie. Eu știu că mă lupt cu ea. O altă poveste pe care o să o scriu în altă zi.

 

Dacă ți-a plăcut, te invit să dai mai departe 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *