Oportunitățile de pe masa vieții

E o lume mare, cu multe oportunități. Ți-ai dori să le faci pe toate, așa cum un om înfometat și-ar dori să testeze toate mâncărurile din meniu. Dar te trezești, după câteva încercări, că nu mai poți. Efectiv, nu ai spațiu.

 

Așa cum nu ai spațiu să spui da oricărui om, oricărei oportunități. Și-atunci te trezești într-o zonă gri, în care conștientizezi că, deși totul este posibil, puține ți se cuvin. Nu le poți alege pe toate, trebuie să existe o selecție. Mai întâi începi cu alegerea random a lucrurilor și drumurilor. Ușor, ușor, ți se pare că nu e soluția potrivită și, impulsionat de diferite contexte și oameni, începi să nu le mai alegi la întâmplare.

 

Este necesară o ordine, deși nu prea știi cum arată aceea ordine. Sau cum ar trebui să se mențină. Uneori oamenii vin și îți dau peste cap ordinea, alteori te trezești încălcându-ți propriile principii. Ca un fluid, te lovești de o piatră sau alta, de o stâncă sau alta, uneori rămânând în fața suprafeței dure a lor și nemaivăzând că lângă se află o cale pe care ai putea continua să înaintezi.

Este povestea mea, dar poate că este și povestea voastră.

 

Mă aflu acum într-un program Erasmus care se derulează în Ommen, Olanda. Mă ajută să îmi dezvolt abilitățile de coaching. Aici, ca și în alte părți, dau de voluntari. Mi-aduc aminte că pe la 19-20 de ani eram dispusă să plec și eu în lumea aceasta, să mă „regăsesc”. Îngrijit animale, acoperit cuiburile cu ouă de broască țestoasă, adunat plastice sau educat copii din zone defavorizate, nu conta. De prea multă teamă nu m-am dus. Și mă bucur. Crescând, am învățat că te poți descoperi la fel de bine și în țara ta, supunându-te diferitelor contexte și oamenilor. Despre tine, complet, nu vei afla niciodată, dar măcar vei ajunge cât de cât să știi dacă e bine să stai într-o relație toxică, dacă familia chiar te sabotează, sau dorința ta de a te lăsa de fumat este doar o păcăleală.

 

M-am dus pe El Camino, în primăvara lui 2016, cu ideea de a descoperi ceva despre mine. Nu au fost răspunsurile pe care mi le imaginam. Așa cum a colinda prin lume cu un rucsac în spate, așteptând ca selecția de pe masa timpului să devină mai clară, nu este o soluție neapărat. Poate fi, dar cred că pentru puțini.

Suntem o piatră neșlefuită când ne naștem.

În funcție de contexte, mai lăsăm puțin câte puțin părți din noi, clădind un fel de sculptură care, credem noi, ar fi după propria noastră asemănare. Dar aceasta e influențată foarte mult de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Și de deciziile pe care le luăm, asumat sau nu. De oamenii cărora le dăm putere asupra noastră. De contextele în care alegem, voit sau nu, să ne aflăm. Unii realizează la bătrânețe: dacă nu ar fi fost X, cine eram acum?; dacă aș fi ales să fac asta, atunci lucrurile ar fi mers diferit. Într-un cuvânt: regrete.

Eu am grijă la șlefuirea aceasta. Uneori se află sub voința mea, dar de multe ori alții încearcă, conștient sau nu, să decidă cum ar trebui să stea lucrurile în propria mea viață.

Așa că vă las cu aceste provocări: voi ce alegeți de pe masa timpului? Cine și cum vă șlefuiește?

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *