Învârtirea în jurul cozii. Și ție îi e greu să răspunzi direct?

4 minute citire
Ești la maturitate, dar îți place să joci jocuri psihologice cu oameni?

Adică le pierzi vremea celor care știu ce vor? Atunci nu o să-ți placă ceea ce o să citești mai departe. Te poți opri aici.

 

Dacă totuși vrei să înțelegi de ce nu este în regulă să faci asta, mai rămâi cu mine.

O să dau două situații, fără să mă leg de mecanismele din spate (pasiv –agresiv și altele), ca să înțelegi de ce e bine să fii onest, direct, și fără jocuri de 17 ani.

 

Eu, uneori, întreb direct oamenii anumite lucruri din diferite motive: să mă îmbunătățesc, să aflu perspective noi, să corectez anumite percepții.

În cazul de mai jos, am vrut să aflu de ce bărbatul respectiv, pe care îl cunoșteam, mă scosese din listă.

 

  • Măi, dar tare curioasă sunt.

Care sunt motivele pentru care mi-ai dat unfriend? Nu o iau personal.

[…]

  • Cu te ajuta să fii în lista mea?

 

  • Nu ai înțeles. Mă interesează de ce tu nu ai mai vrut să fii în lista mea? Adică mereu există un motiv pentru care ieși din lista cuiva. Eu vreau să îl știu pe al tău.

 

  • Ești curioasă acum să afli

De ce te-am scos

 

  • Da, normal. Asta îți spun de ceva vreme.

 

  • Nu mai poți dormi la noaptea dacă nu îți spun de ce te-am scos din lista?

 

  • […]

 

 

Deja nu vorbim aici altă limbă, iar conversația nu duce nicăieri.

E simplu. Ori alegi să-i spui omului ce te-a întrebat, ori îi spui că nu vrei și mergi mai departe. E o chestie de alegere. Învârtirea în jurul cozii înseamnă pierdere de vreme. Iar unii oameni nu vor să-și piardă vremea asta. Ba mai mult, dacă faci asta, s-ar putea să nu mai primești o a doua șansă de la acel om.

 

 

Situația doi, pe un exemplu pe care îl poți adapta tu:

 

 

  • Hei, poți să-mi spui de ce ai făcut lucru X?

 

  • Am fost la film și am închis totul.

 

  • Ai făcut X, Popescule!

 

  • Am închis conexiunile…

 

  • Aș prefera să mă tratezi ca un om inteligent și să fii onest cu mine. Decisesem că vom construi la încredere. La ce te-ai gândit când ai făcut asta (puteți insera aici orice)?

 

  • Te-a deranjat că am făcut asta?

 

  • Deci nu confirmi, dar mă întrebi dacă m-a deranjat. Când eu te rog altceva: să îmi spui de ce ai făcut acest lucru.

 

 

Iar, deja conversația se duce în altă direcție… și e pierdere de vreme de ambele părți când stai să faci jocuri în jurul unui lucru care ar trebui să fie simplu. În multe cazuri: o situație transmisă clar, concis și coerent.

 

De aici vin și multe certuri între oameni.

Eu te întreb ceva, tu îmi spui altceva – pornim pe acel fir și uităm de unde am plecat. Doar pentru că unii oameni ori nu își asumă de ce fac ce fac, ori nu vor să fie sinceri, ori au niște chestii ascunse pe care le dau la întors (aka manipulare) și tot așa.

 

Mi se întâmplă frecvent, în relațiile cu oamenii, să intru în aceste jocuri. Le observ și închid conversația, chiar dacă am de pierdut. O să am mai mult de pierdut dacă vreau să obțin ceva de la un om care are alte planuri. Timp, energie, efort, bani (când e vorba despre negocieri) etc.

 

Învață se te cunoști, să ai valori solide și să ajungi cât se poate de integru. Chiar și dacă uneori asta te face să te simți prost, atunci când îți dai seama că ai greșit. Mai bine așa decât să irosești oamenilor timpul, să te minți pe tine și să ajungi să nu te mai creadă nimeni.

 

Disclaimer

 

Dacă ai rămas până aici, lasă-mă să-ți spun cum fac eu.

Acum ceva vreme obișnuiam să iau din conversație ceea ce doream eu și răspundeam cum doream eu. Însă nu ajungeam la nicio înțelegere cu celălalt, care avea și el realitatea sa. Rezultatul a fost că unii oameni m-au evitat. Nu m-am prins de asta decât atunci când am conștientizat.

 

Atunci când nu vrei să recunoști unele lucruri, are sens să încerci să duci discuția în altă direcție. Dar nu e sănătos pe termen lung și nu vei obține oricum ce doreai. Te-ai ascuns, dar ai pierdut, de fapt, în interacțiune. Vei rămâne cu nesinceritatea ta, cu secretul tău, cu ego-ul tău umflat, dar cu disprețul și neîncrederea celuilalt.

 

Uneori oamenii mai procedează și din alte motive așa: au învățat că dacă țin în suspans pe cineva, ca în primul caz de mai sus, vor obține ceva. E o dinamică frecventă în relațiile romantice, pe la începuturi. Rezultatele se văd ceva mai târziu când, după ce se duce acest mister, vezi pe om cum era. Și de multe ori dacă ai fi știut de la început, ai fi luat decizii mai bune.

 

Suspansul este important în anumite situații din viață. Dar trebuie folosit cu grijă.

 

Dacă eu te întreb de ceva direct și tu disimulezi, în ideea de a mă ține antrenată, s-ar putea să nu-mi placă. Care este miza? Unde vrei să ajungi?

Am învățat de la asistenții medicali șefi, într-un proiect în care am lucrat, că lipsa de onestitate nu are ce căuta în munca lor. Suspansul cu atât mai puțin. Ai greșit, recunoști. Nu poate sta o echipă întreagă să afle cine a greșit? Se pot întâmpla lucruri foarte grave până atunci.

 

Suspansul e bun în filme, de aceea dăm o grămadă de bani să ne ducem la filme. În viața reală eu cred că aduce mai mult stres decât dopamină (plăcere).

 

E doar părerea mea, poate tu preferi diferit.

Am învățat că ne-ar fi mai bine dacă am știi de la început cum să treaba, în multe cazuri. Că mai sunt și alte situații – când te apuci de antreprenoriat, spre exemplu – când poate nu ar fi bine să știi unele lucruri încă de la început 🙂

 

Te invit să comentezi sau să dai mai departe, dacă ți-a plăcut!🙂

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *