INTERVIU: Poezii scrise cu sufletul!

Interviul a fost publicat pe IAVEZI.COM, în 27 iunie 2015.

În România în care presa urlă şi oamenii se plâng că moare cultura, ia vezi că încă mai există scriitori dispuşi să îşi întindă sufletele pe foi. Emilia Zăinel ne-a povestit că “În afara timpului” se bazează pe experienţe şi sentimente proprii, cu care cititorul trebuie să se identifice întâi, pentru a le înţelege.

Are 25 de ani, iar prietenii o strigă Em. Studiază filsofia şi scrie de când era mică.  Recent, Emilia a reuşit să publice prima carte din viaţa ei. Un volum de poezii pe coperta căruia scrie „În afara timpului – Emilia Zăinel”. Pe spate zice că doar singur te poţi redescoperi.

Cum ai început să scrii?

Am început din clasa a doua sau a treia. Compuneam și cântece pe atunci. Nu am continuat deoarece nu mi se părea atrăgătoare meseria de poet. În clasa a zecea, am început să scriu iar poezii cu rimă. Colegele mă rugau să le compun poezii de dragoste pentru iubiții lor. Mai târziu am renunțat la rimă și am trecut la vers alb. A urmat o perioadă în care postam pe site-uri de literatură, apoi am început să public în reviste.

Acum ce-ţi place să citeşti şi de ce?

Acum citesc poezie, beletristică, jurnale și memorii, psihologie și dezvoltare personală. Poezie și beletristică citesc de mult timp. La facultate am început să citesc memorii, îmi amintesc foarte bine de „Memoriile unei fete cuminți” (Simone de Beauvoir) și de „Jurnalul Anei Frank”. Mi-au plăcut foarte mult!

Cum ai ajuns să publici “În afara timpului”?

La început am încercat și eu, ca mulți alții, mai multe stiluri. Am trecut prin diverse perioade. Am avut și anumite influențe pe atunci. Scrisul nu este un proces deloc ușor. Am mai scris cel puțin două manuscrise în afară de acesta. Citisem undeva că scriitorii buni își aruncă textele din adolescență, iar scriitorii slabi le publică. Nu știu cât de adevărat este, dar pentru mine a fost o lecție bună să nu mă grăbesc să public, iar toate refuzurile pe care le-am primit m-au dus mai aproape de ceea ce trebuia. „În afara timpului” am finalizat-o acum un an, dar a mai durat până am publicat-o.

Ce crezi tu că vinde o carte de poezii?

Poezia se vinde mai greu, dar încă sunt iubitori de poezie şi nu cred că vor dispărea vreodată. E adevărat că lumea e mai selectivă acum deoarece trăim pe grabă, “în secolul vitezei”, cum se spune, și nu mai e timp, uneori, pentru citit. De aceea cred că lumea imaginilor și a metaforelor s-a oprit puțin. Acum se mizează pe transmiterea emoției și pe expunerea intimităților, dar este nevoie să se scrie în continuare!

Care este mesajul cărţii tale?

Poeziile vorbesc despre unele sentimente din perioada copilăriei și despre percepția mea despre lumea din ultimii ani. Poate părea o carte ușor pesimistă. Aşa vedeam lucrurile atunci când am început. Pot să spun că acum văd oamenii într-o lumină mai bună. Am vorbit și despre lucruri mai puțin plăcute. Din păcate, am impresia că uneori ținem minte mai mult lucrurile negative, decât pe cele pozitive. Am încercat să învăț mereu din experiențele negative, iar de aceea acum am o altfel de perspectivă. Ideea este că eu văd această carte ca pe o lecție de viață. Era nevoie să fie scrisă ca să îmi învăţ lecţia. Iar acum este nevoie să fie citită, pentru a i se da viață şi ca fiecare cititor să-şi tragă propriile învăţături din ea.

Ce vei face în continuare?

Următorul pas este să îmi găsesc cititorii. Sunt sigură că există persoane care se vor regăsi în poemele mele. Poate cei care au avut greutăți în viață o vor face mai ușor. Cartea este o lecție și ca orice lecție, poate fi înțeleasă în foarte multe feluri. Oricum ar fi, eu sper să creez o relație specială cu cititorii mei. În continuare, mi se pare important să mă concentrez pe acest lucru. Apoi, fiindcă sunt atrasă de improvizație, în viitor voi încerca să-mi prezint poeziile într-o manieră mai puțin obișnuită în România, cum ar fi performance poetry sau video-poem.

IMG_0007

Lecţii de viaţă din experienţe proprii. Cât mai directe, ca să înţeleagă oricine că omul se schimbă singur şi doar dacă vrea! Poeziile Emiliei ne pun direct în mijlocul “furtunii” de emoţii, fără avertizare. Creează tensiune apoi acţiunea se opreşte brusc, la ceea ce ar trebui să înţelegem singuri. Ia vezi la ce concluzie ajungi după ce citeşti versurile de mai jos:

“oamenii tăcuţi mă sperie
au tăcerea otrăvitoare
nu vei şti niciodată când
îţi vor arde inima cu privirile lor calde şi enigmatice
ei decid soarta războiului
fără ca măcar să te gândeşti cine este în spatele lui

într-o arenă a gladiatorilor
ar fi mândrii gladiatori
fără ca măcar să aibă vreo zgârietură

tăcerea lor nu e tăcerea mea
ca atunci când îmi aud gândurile şi mă-ngrozesc
nu e tăcerea mea apăsătoare care spune celorlalţi că sunt singură
tăcerea lor este gazul nemţesc” – Tăcerea, Emilia Zăinel

Se pare că Em a ales profundul şi originalul, în defavoarea a ceea ce înseamnă astăzi marketing de calitate. Unii s-ar mira dacă asemenea poezii ar putea rezista pe piaţa noastră tipizată. Noi îi urăm succes Emiliei Zăinel! Poate că un produs “în afara timpului” este fix ceea ce ne trebuia pentru a ne readuce aminte de infinitele beneficii ale cărţilor!