De ce vreau să ajut oamenii să-și pună întrebări

4 minute citire

Sunt adepta vieții bune.

 

Am încetat de mult să îi ajut pe ceilalți să devină bogați fizic, ci m-am axat pe a-i ajuta să devină bogați intelectual.

 

Am încetat de mult să salvez lumea. Oare cum de mi-a trecut mie prin cap că lumea, în sine, ar avea nevoie de salvare din partea vreunui om, vreodată? Lumea e bine așa cum e, cu bune și cu rele. Nu are nevoie să fie salvată căci, din ce am văzut, prea puține lucruri, luate ca atare, merită salvate.

 

Totul se mișcă, e curgător, schimbător. Să vrei să salvezi ceva sau pe cineva înseamnă să schimbi puțin cursul lucrurilor. Asta cere o mare energie și cum resursele noastre sunt limitate, e bine să ne gândim dacă merită să facem asta. De fapt prima întrebare are fi: ce interes am eu? De ce vreau să fac asta?

Dacă o să-mi argumentezi că nu trebuie să avem mereu un interes, eh, atunci înseamnă că ori te minți pe tine, ori te afli în căutarea iluminării. Care și acesta este un interes în sine 🙂

 

Experimentarea

 

Revenind la ideea de bază: să ai o viață bună înseamnă să experimentezi, să vezi ce ți se potrivește și ce nu. Unele lucruri, la modul general, sunt mai nepotrivite pentru noi decât altele. Știu că pentru mine nu funcționează privitul la TV. Să-mi petrec toate diminețile mele, pe care le ador, văzând toate tragediile din lume ar fi un sacrificiu prea mare (mă gândesc acum la vecinul meu căruia îi aud mereu televizorul). Aș îndrăzni să spun că pentru nimeni nu ar trebui să fie o opțiune TV-ul, decât una foarte limitată – 30 minute pe zi. Sau țigările, sau alcoolul în exces etc. Înțelegi ideea.

 

Ca să ajung să zic că am o viață bună, am experimentat diverse. Atunci când vorbesc, o fac atât din experiența mea, cât și în urma reflecției la rezultatele obținute de nenumărate cercetări ale oamenilor smart din lumea asta. Spre ex: un autor pe care-l urmăresc, Robert Sapolsky, profesor la Stanford, are o claie de păr dubioasă și zici că e ultimul om de pe stradă, dacă nu știi cine e. Dar asta e viață bună pentru el. Preferă să facă cercetări, să-i educe pe alții, să-și ocupe timpul cu altceva decât cu a sta o oră în fața oglinzii, aranjându-se. Sau David Eagleman, autorul Incognito, nu are Facebook sau social media. Fiecare și-a găsit calea care funcționează pentru el și e happy cu asta.

(sursă foto: http://www.openculture.com)

 

La fel și eu. Am văzut și albul, și negrul, și griul. Și am ales un drum propriu. Uneori nu trebuie să experimentezi toată coloratura vieții pentru că timpul/ banii/ energia nu-ți permit. Dar nici nu trebuie să o faci în toate. Doar în acele aspecte ale vieții care îți ocupă cea mai mare parte a timpului și importante. Spre ex: am fost și angajat full, și angajat part time, și freelancer și am cochetat și cu antreprenorialul. Așa că pot spune acum ce e bine pentru mine și merg pe asta fără să mă mai stresez continuu că nu știu ce să fac. Știu ce să fac.

 

Sau: am călătorit într-o țară sau alta, am testat mai multe modele de călătorie și am ales deja varianta care mi se potrivește. Odată ce-ți stabilești niște linii de ghidaj (valori) în viața ta, e mai simplu să iei decizii. Iar orice oportunitate care apare o poți judeca din perspectiva asta. Să clarific, mergând pe ideea de angajat sau antreprenor – dacă mi s-ar oferi o ocazie de a lucra la birou, full-time, în compania cuiva, pe un salariu de 10.000 mii de euro (dau un exemplu foarte optimist), aș refuza-o. Știu că majoritatea ar accepta-o, dar oferta nu s-ar potrivi cu ceea ce vreau eu să fac. Mai sunt și excepții, desigur: să lucrez doar 6 luni. Nu intru în nuanțe, doar ți-am zis cum gândesc cu privire la viața pe care mi-a ales-o.

 

Cum ajut efectiv

 

Pe acest principiu fac și filmulețele pe youtube: pe teme de gândire critică, decizii înțelepte și viață bună. Pentru că am dat-o în bară atunci când nu eram în zona aceasta. De ex: emoțiile erau cele care decideau pentru mine constant, nu cunoșteam pic de psihologie și economie comportamentală, iar autocontrolul și reziliența erau stranii pentru mine. E foarte ușor să fii manipulat de ceilalți. Așa că am ales să ajung și pe partea aceasta a baricadei în care să nu mai fiu mereu victima întâmplărilor vieții și a ignoranței. Și îmi place. Mi se potrivește.

 

Pentru a avea o viață bună, totuși, trebuie să-ți înfrunți niște frici. De fapt, nu doar niște – ci multe. Și constant.

 

Aș putea alege să vorbesc despre relații, ceea ce începusem o dată să fac (de fapt, cele mai vizualizate videouri ale mele sunt despre relații romantice). Am ales, însă, să nu fie aceea direcția în care merg, deși aș avea mai multe vizualizări și mai mulți abonați.

 

Îmi place să cred că dacă oamenii învață să evite capcanele cognitive, să fie mai puternici mental și să-și pună întrebări, vor avea curiozitatea să-și îmbunătățească singuri relațiile de tot felul. Evident, interogându-se și lucrând să găsească răspunsurile în maniera lor proprie.

 

Dacă e să spun că vreau să ajut lumea, este în maniera aceasta: o ajut să-și pună întrebări.

De acolo, fiecare pornește pe calea sa. Care este mult mai bună decât orice soluție standard aș oferi eu.

 

 

Dacă ți-a plăcut, te invit să comentezi sau să dai mai departe! 🙂

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *