De ce se simt bărbații intimidați de privirea mea. Și cum punem în lesă leii (de zi cu zi)

3 minute citire
Mecanismele noastre de apărare sunt bune doar în anumite situații, acelea nu foarte dese în ziua de azi. Spun asta pentru că nu ne mai aleargă niciun leu prin savană.

 

Însă sunt foarte păguboase în multe contexte și dacă nu ți-ai format o practică de a le contracara efectele, atât corpul cât și psihicul au de suferit.

 

Eu mă opresc, reflectez, respir și aștept să treacă efectul. 

 

Îți dau exemple de când se activează încordarea și apare răspunsul de fight-or-flight. Sunt mai mulți factori stresori cu care ne întâlnim zilnic:

– când șefu’ ne spune că ne așteaptă în birou pentru o discuție;

– când cineva ne taie calea în trafic;

– când o persoană ne zice că vrea să discute cu noi mai târziu. Poate că apare și curiozitatea, dar cum suntem obișnuiți să ne gândim la ce e mai rău, ne gândim la ce e mai rău :));

– atunci când, la muncă, oamenii nu reacționează cum dorim noi la ceea ce spunem (poate nu e din cauza noastră). Spre ex: eu prezint câteodată meseria de asistent medical unor tinerii care nu sunt deloc interesați de acest domeniu și oricât de mișto mi s-ar părea mie și oricât de simpatică aș fi, nu le pot transmite și lor entuziasmul meu;

– sau când primim un feedback negativ, poate total neproductiv, dar rămânem în buclă aceea de frustrare, enervare, supărare, furie etc.

 

Ca idee, în toate aceste situații, punem pe seama celuilalt ceea ce ține de noi. Iar efectele sunt următoarele:

– intrăm în biroul șefului în defensivă;

– sau ne roadem unghiile pe la baie;

– înjurăm pe “idiotul ăla” care ne-a tăiat calea;

– ne stresăm până primim telefonul sau discutăm subiectul – uneori poate să dureze și ore întregi – ca apoi să descoperim că nu era mare lucru;

– percepem publicul ca ostil. Fie ca e vorba despre elevii cu care eu lucrez, în exemplu meu, fie că sunt colegii, șefii, clienții, părinții, partenerii de viață, ziceți voi. Ei nu sunt în stare să vadă ce vedem noi, ce mama naiba!

– rămânem supărați și anxioși toată ziua și nicio bucurie nu ne ridică moralul. Ar trebui să ni se întâmple de două – trei ori lucruri fantastice ca să trecem peste acel feedback.

 

Am trecut prin toate. Sunt doar câteva situații, dar viața aceasta e plină de exemple. Minunată cum e, devine la fel de chinuitoare câteodată.

 

Toate țin, vezi bine, de cum percepem noi situația.

 

Și acum, pentru că lucrurile stau așa, reacțiile oamenilor la comportamentul meu vin de multe ori din percepțiile pe care ei le aud despre mine. În afară de cazurile în care fac ceva grav și ei percep fix gravitatea aia (ex: lovesc pe cineva), restul sunt interpretări în funcție de nesiguranțele proprii.

 

Unde vreau să ajung cu asta?

 

Mai primesc feedback sau observ că unii oameni se simt intimidați de mine și de privirea mea. Cred că mai mulți bărbați, dacă e să fiu onestă. Ca să nu se mai simtă ei intimidați ar trebui cumva să încerc să-mi schimb comportamentul fără să știu care ar fi rezultatele. Cum s-ar spune, să încerc să le fac pe plac. Te regăsești și tu în situația aceasta?

 

Eu nu știu de ce ei se simt intimidați. Poate fi de aspectul fizic, de inteligență, de încredere în sine, de statut social, de realizări etc.

Prin urmare: eu ar trebui să încerc să par ori mai naivă, ori mai urâtă, ori dezordonată, slabă, nesigură pe mine etc. pentru a nu se mai simți ei așa cum se simt.

 

Dar dacă fac asta, oare pe unde se mai află Emilia? Cine mai sunt eu în raport cu ceilalți dacă încerc să mă transform în ceea ce nu sunt, doar pentru a face pe plac? Efect care, la o adică (dacă nimeresc fix pe subiectul intimidării), nu știu dacă îl va mulțumi pe celălalt. Dacă nu cumva de acum va trece la altă parte a mea care nu-i place.

Poate acum i se va părea că sunt prea slabă și va dori să fiu mai stăpână pe mine.

 

Observi cercul?

 

În concluzie, dar o concluzie trasă din experiența mea, ai nevoie de oameni care sunt egali cu tine sau care nu se simt amenințați și intimidați de ceea ce ești tu. Te privesc în ochi și nu se sperie (de propriile nesiguranțe, vezi bine).

 

Poate că factorii stresori din trecut nu erau atât de frecvenți. Nu erai alergat toată ziua de lei.

Dar azi “sunt” peste tot. Suntem atâția oameni :))

 

Da, puterea e la tine. E în interiorul tău. Ăla care îți activează nevoia de a fugi când știi că trebuie să ai o discuție cu soția. Dar ce bine că pentru asta ți-ai dezvoltat rațiunea și inteligența emoțională.

Sau nu?

 

Din cauza acestor interpretări ajungem să mințim și să nu fim onești. Ca bărbatul de aici.

 

Te invit să lași un feedback! 🙂

 

2 Comments

  1. Roxana W.

    Dar tu i-ai intrebat de ce se simt intimidati? Ca o completare: desigur, am observat tendinta multor oameni sa “reproseze” celuilalt anumite reactii pe care le au ei insisi. Am constatat ca si eu faceam asta si inca o mai fac, doar ca acum sunt mult mai prezenta si imi dau seama rapid ca “nu ma face nimeni sa ma simt intr-un fel anume” ci, mai degraba, exista unii oameni care starnesc niste emotii in mine si eu sunt cea alege subconstient sa reactioneze. Pana acum fugeam de oamenii astia, desigur, de cei care imi starneau emotii negative. Acum, incerc sa imi dau seama de ce ma simt asa cum ma simt si ce anume din mine nu e ok. E traire din copilarie sau e ceva invatat pe parcurs? De fapt, cam despre asta e vorba, nu? Oamenii trezesc in noi emotii care au legatura cu perceptii de-ale noastre din trecut.

    • Emilia Z.

      Ce conștientizare mișto: „Pana acum fugeam de oamenii astia, desigur, de cei care imi starneau emotii negative. Acum, incerc sa imi dau seama de ce ma simt asa cum ma simt si ce anume din mine nu e ok. E traire din copilarie sau e ceva invatat pe parcurs? De fapt, cam despre asta e vorba, nu? ”! Așa sunt și eu.

      Pe unii da: am o privire posesivă și intelectuală :))
      Unii nu spun nimic, dar observ în reacția lor. Nu ar avea curajul să spună, nu? Cine crezi că are curajul să spună (dacă conștientizează) că se simte intimidat. Să mai spună și de ce… altă poveste 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *