De ce renunțarea la Social Media m-a ajutat să-mi îmbunătățesc viața

6 minute citire
Am renunțat la Social Media. Da, eu am renunțat la ea, nu ea la mine.
Am un obicei de a scrie, deja de mulți ani stabilit. Fac terapie prin scris, notez idei interesante, îmi scriu planurile și le vizualizez, scriu cărți și poezii, articole și manuale de training.

 

Ce am observat?

 

Că în proporție de 90% din cele scrise (intenții, idei despre a schimba ceva, scopuri etc.) se îndeplinesc! Da, chiar așa. Dacă nu aș fi scris, nu aș fi știut exact cum stau lucrurile. M-am verificat uitându-mă în urmă, uneori fiind surprinsă de faptul că eu îmi dorisem ceva, scrisesem într-un caiet sau agendă despre acel lucru, dar uitasem. Și ajunsesem să fac ceva în acest sens fără să fiu conștientă că era o dorință veche.

 

Nu subestima puterea scrisului.

Vrei să schimbi ceva în viața ta? Scrie acolo. Mai mult de atât, spune și celorlalți.

 

 

Începuturile…

 

Revenind la Social Media, am avut cont de Facebook de ani de zile. La fel și de Instagram, deși am fost activă mai puțin. Acum vreo 3-4 ani mi-am notat că vreau să petrec mai puțin timp pe aceste canale. Vreo 40 de minute îmi scrisesem eu prin 2016-2017. Fusesem foarte activă pe Facebook, mai ales de când mă apucasem de alergare, și doream să mă țin de treabă, arătându-le celorlați progresele mele. Doar că, în 2017, am plecat pe El Camino și pe traseu nu am avut net, doar seara mai găseam la vreun albergue Wifi. Așa am învățat că pot trăi foarte bine fără Facebook și nu-i pasă nimănui. Pentru că, de obicei, nu-i pasă nimănui și dacă vei ajunge până la final cu acest articol, o să afli și de ce.

 

M-am întors și mi-am reluat obiceiul de a intra iar pe Facebook, Instagram (punem aici și toate aplicațiile de editare foto-video unde pierzi mult timp) etc. Pe atunci nu știam despre puterea obiceiurilor și despre faptul că poți înlocui un obicei prost cu unul bun. Nu știam că viața noastră de zi cu zi e compusă din multe obiceiuri și ele ne „decid” succesul sau insuccesul. Că luăm vreo 50 de mii de decizii în fiecare zi, doar că multe sunt automatisme (aka. obiceiuri) și dacă le schimbi pe astea în bine, viața ți se va îmbunătății considerabil. Spre exemplu: în loc să pui mâna pe un fursec, pui mâna pe un măr, pentru că-l așezi strategic în fața ochilor. Simplu, mănânci mai sănătos din inerție! Cine credea?

 

 

Încă nu schimbasem nimic

 

Mai trecură anii și dorința mea e a sta mai puțin în Social Media nu dispăruse. Citind mult despre efectele internetului asupra creierului, despre organizare (Daniel Levitin are o carte fantastică despre asta – Mintea organizată) sau despre economie comportamentală și psihologie socială, realizez că trebuie să fac ceva, nu doar să zic că aș vrea să stau mai puțin pe Facebook.

 

 

Primul pas

 

Prin 2019 mi-am instalat o aplicație, Screen Time se numește, și-mi spune cât timp petrec în diferite aplicații, începând de la convorbiri, setări de telefon, și până la Youtube. În aplicație îți poți seta și timp limită și, când ajungi la limita impusă de tine, ești anunțat. Poți alege să dai Skip limit for antoher X minutes sau Skip limit for today. În orice caz, îmi pusesem 25 de minute pe aceste rețele, iar pe Whatsup vreo 15 minute. 1 ora pentru Youtube. Mare mirare mi-a fost când am văzut că ajungeam destul de repede la timpul limită. Cum adică, mă întrebam? E ora 12 și eu am ajuns deja la limita asta? Uneori era chiar ora 9-10 dimineața și ajungeam la limită!

 

Înarmată cu aceste cunoștințe, am decis să-mi fac un pas mai aproape de limitarea timpului și, de revelion (în 2020), mi-am dezinstalat aplicațiile de Social Media de pe telefon. Am șters ispita din fața ochilor așa cum faci când ascunzi dulciurile din casă și-ți rămân doar fructele și legumele. Nu ai ce să faci decât să le mănânci. Parolele erau pe calculator, deci nu puteam să trișez.

 

 

Mega schimbarea

 

Ce s-a întâmplat? În loc să-mi pierd vremea în aplicații prin tren, metrou, la terasă, am început să vorbesc cu oamenii, să citesc chestii interesante, să ascult podcasturi. Am început să observ că nu-mi duce nimeni lipsa dacă nu postez ceva în fiecare zi. Mai intram pe laptop din când în când, răspundeam la mesaje sau dădeam scroll.

 

Dar obiceiurile vechi mor greu, nene! Intram pe PC să-mi verific conturile. Iar nu e bine, mi-am zis.  Lucram ceva, intram iar pe Facebook și tot așa. Timpul petrecut postând, uitându-mă cine-mi dă like, cine se uită la Story-uri… știam că îl irosesc, dar ce să-i faci!?

 

 

Ce să-i faci?

 

Ce ar fi să-mi dezactivez conturile de tot! Deci la 3 luni jumătate după ce mi-am șters aplicațiile (și Linkedin, inclusiv, că mă găseam că dacă nu mai am Facebook, dau scroll pe Linkedin 😊))), am decis să le dezactivez de tot. Era în martie 2020, fix când începuse nebunia și anxietatea care străpungea ecranele și-ți nenorocea viața.

 

Odată cu dezactivarea lor, am renunțat complet să mai citesc știri. Și procesul acesta fusese îndelung. Adică TV nu mai urmăream de la 18 ani, dar mai citeam știri (evident, fiind promovate în rețelele de socializare) și asta nu mă ajuta deloc. Tot prin martie am citit și cartea lui Rolf Dobelli – Stop reading the News, și m-am convins din ce în ce mai mult că aceasta e soluția.

 

Așa că am început aprilie fără conturi de social media și fără știri. Și viața mea s-a transformat considerabil. O să spun ce lecții am învățat, dar vreau să îți zic de acum încheierea. În octombrie 2020 mi-am șters de tot Facebook-ul și Instagram-ul. A dispărut tot ce am postat, e adevărat, și toate mesajele mele de-a lungul vremii. Vreun regret? Niciunul.

 

Ce lecții am învățat de aici?

 

  1. Ne mai având timp să mă ocup de soarta lumii, mi-a rămas timp pentru a mă ocupa de soarta mea. Incredibil! I started to put my shit together.
  2. Nu mi-a dus nimeni lipsa. Cine mi-a simțit lipsa și a avut și numărul meu de telefon, mi-a scris pe Whatsup. Îi dau oricui nr de telefon dacă crede că are ceva bun de zis. Cine vrea să mă caute, la un search pe google va da de siteul meu. Până acum nu am primit mesaje de disperare că nu mai am Social Media.
  3. Am încetat să mai fac poze și am început să privesc. Da, chiar să privesc: natura, oamenii, peisajele… știi, tu, din astea normale. Pe care de obicei le fotografiezi, dar clar nu le privești.
  4. M-am bucurat maxim de Paris și împrejurimi. Cum nu mai am Facebook, doar familia și prietenii au știut că mă mut temporar în Paris. Fără să fac poze ca să impresionez pe cineva, viața mea a fost fantastică. Am mers mult, am descoperit tot felul de locuri, am testat diverse, m-am bucurat de apus, fără să postez o poză nicăieri!
  5. Mi-am văzut de viața mea. Fără aceste distrageri, viața mea s-a calmat. Am claritate și focus pe ce vreau să fac. Cum nu mai trebuie să impresionez pe nimeni, am mai mult timp să lucrez la planurile mele. Și să ajut oamenii autentic. Pe cine ajută că-mi pun o poză cu soarele în păr?
  6. Am învățat să fiu mai prezentă în interacțiunea cu oamenii. E drept, îți mărturisesc că lucrez la aceste obiective de ceva vreme; nu neapărat renunțarea la Facebook m-a ajutat să fac asta, dar mi-a dat un impuls. Cum? Având doar WhatsUp și email, pentru comunicat activ, investesc mai mult în relațiile cu oamenii, care sunt mai puține, dar mai calitative.
  7. Sunt relaxată. Da, relaxată. Ce înseamnă asta? Oameni se întreabă cum să trăiască o viață bună? Dar eu am învățat o tehnică de la Charlie Munger: reversing. Întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este: Ce trebuie să fac ca să am o viață nesatisfăcătoare? Mențin obiceiurile proaste, mă compar cu cei de pe Instagram și Facebook sau TikTok, îmi fac griji constante despre ce citesc și văd în presă și la TV, deși nu pot face nimic în acest sens și trăiesc ori în trecut, ori în viitor. Cred că înțelegi ideea.

 

Ar mai fi și altele de spus, însă acestea sunt suficiente pentru azi. Prin acest articol nu mi-am propus să încerc să conving pe cineva. Ce pot spune este că eu am văzut ambele părți ale ecuației: și cu, și fără. Iar concluzia ai citit-o mai sus. Deci până nu vezi și tu ambele părți ca să iei o decizie mai asumată, eu nu am să încerc să te conving.

 

Și, că tot veni vorba, cine vrea să-mi scrie are emailul meu emilia[.]zainel[@]gmail[.]com și telefonul (pentru asta trebuie să-mi scrieți un email). Răspund și la mesajele pe Linkedin.

 

p.s. când despre notificări, nu primesc notificări! Cum m-a ajutat asta? În alt articol 😊

 

Dacă ți se pare util, te invit să dai mai departe!:)

Mai jos îmi poți lăsa un comentariu despre experiența ta.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *