De ce am renunțat la știri. Și cum poți avea o viață mai bună dacă și tu o faci acum

6 minute citire

Exemplul meu este exemplul multor oameni înțelepți care au trăiesc o viață bună. Iar dacă nu te convinge ceea ce o să citești aici, îți recomand cartea lui Rolf Dobelli – Stop reading the news, autorul cărților „The art of thinking clearly” și „The art of good life”.

 

Puncte cheie:

  • Motivele înțelepte pentru care am renunțat la a mai citi știrile
  • Câteva erori de gândire atunci când citești știrile
  • Cum se schimbă viața ta când faci asta

Pe data de 31 martie am decis că nu voi mai citi deloc știrile. Nu sunt multe zile dacă citești azi acest articol, în 06.04, dar dacă îl citești în altă zi – se vor fi făcut multe zile.

 

De la Anul Nou (2020) încoace am început să renunț pe rând la social media. Am mai povestit aici despre asta, nu te plictisesc. Pe scurt: fără Instagram, apoi fără Facebook pe telefon, apoi fără Messenger, dezactivare Facebook și pagină de business, citit știri mai des, apoi mai rar – o dată pe zi, până nu am mai citit deloc. Ce am pierdut? Nimic!

 

Și nici tu nu o să pierzi dacă faci asta.

 

La începutul crizei citeam de multe ori pe zi ce se mai întâmplă. Rămăsesem fără job, eram curioasă cum evoluează virusul în România și ce se întâmplă. Am făcut predicții care, deși nu am mai citit știrile: cred că s-au îndeplinit în proporție de peste 85%. Este destul de mult.

 

Vreau să spun că eram destul de anxioasă, chiar dacă sunt o persoană optimistă din fire. Sunam familia, prietenii, comentam mereu despre ce se întâmplă. De parcă aș fi putut să fac ceva! Risipă de timp și energie, nene! Dar acum mi-am dat seama de efecte, după ce am închis toate canalele. Și nu mă refer doar la știri despre coronavirus.

 

Majoritatea știrilor sunt un bulkshit, prezintă faptele trunchiate, nu mă ajută să iau decizii mai bune și tot ce fac este să-mi fure timpul și energia. Când e să fac ceea ce contează pentru mine, nu mai am chef/ timp/ bani – zi ce motiv vrei.

 

Lumea văd că funcționează și fără să știu eu ce e acolo. Păstrez regula simplă: să mă feresc cât pot și să ies cu bine din perioada asta. E tot ce contează. Nu am nevoie de nimic altceva, am obiective și cărți serioase care mă țin ocupată.

 

În ce erori de gândire/ biasuri cognitive cădem atunci când citim știri/ articole/ ne uităm la TV în perioada coronavirusului

 

Sunt doar câteva, pentru o expunere mai largă, și ceva diferită de a mea, citește cartea lui Rolf Dobelli. E unul dintre autorii mei favoriți pentru că le zice pe nume. Și e smart. Seamăn cu el, de aceea unii oameni nu mă plac. De parcă mi-ar păsa! 🙂

 

Biasul confirmării – primul și cel mai nociv. Cauți pe internet lucruri care-ți confirmă opinia proprie. Dacă tu crezi că e o conspirație la mijloc, vei căuta chestii care susțin asta. Dacă tu crezi că poporul e tâmpit, clar vei găsi „dovezi” în acest sens. Nu mai continui, te-ai prins că fiecare trăiește în bula sa și va căuta să găsească viziuni care să-i confirme credințele iraționale.

 

Biasul autorității – Simplu: crezi cam tot ce spun specialiștii. Doar că, dacă ai face un pas în spate, ai observa că acești „experți” se contrazic. Dar nu contează, trebuie să-i credem. Numa’ până la următoarele dovezi solide bazate pe știință că… Dar iar nu contează pentru că avem memoria scurtă. Vom continua să-i ascultăm pe toții și să facem exact ce zic ei.

 

Efectul de expunere – Vezi frecvent reclame la anumite produse? Iar atunci când alegi să comanzi produsul X, alegi firma Y care te-a tâmpit cu reclamele? Mno, păi dacă ai fost expus la acel brand, e normal.

Exemplul 2: Sunt știrile de la TV în proporție de 80% despre virus? Nu e de mirare că inima ta bate mai tare în fiecare zi, ai coșmaruri și cumperi toată hârtia igienică din magazin.

 

Aversiunea la pierdere – Nu vrem să pierdem ceva, așa că vom face tot ce ne stă în putință să contracarăm asta. Chiar dacă pierderea ar fi mai degrabă în favoarea noastră. Îmi e teamă să pierd ultimele știri, noutăți, informații pe care țara asta le are de spus, așa că stau ore întregi citind tâmpenii. Dacă pierd ceva?

 

Ca să nu mai simt pierderea ar trebuie să am un câștig dublu. Adică să-mi dubleze cineva „recompensa” pentru a mă face să renunț pentru câteva ore la știri. Un film grozav, o ieșire în oraș (ah, cât visăm la astea acum), videouri super interesante care să ne capteze atenția (din păcate și alea dramatice, dar na). Eu postez zilnic pentru cei care stau acasă filmulețe amuzante, pline de optimism și idei creative. Dar dacă nu e de rău, nu ne interesează.

 

Efectul de ancorare – Zi de zi ne agățăm de cifrele infectărilor și ale morților. Și de cifrele de pe Planetă. Dacă apar mai puține cazuri azi de cât ieri, zicem că e de bine. Uităm că faptul că oamenii se îmbolnăvesc și mor e rău în sine.

 

Am mai văzut efectul de ancorare altfel: când auzim că un om cu anumite boli, de obicei în vârstă, a murit. Noi ancorăm de unul tânăr, fără boli. Uităm că acel om, așa bătrân și bolnav cum era, avea o familie. Nu i-ar fi stricat niște zile în plus să-și ia nepoții în brațe.

 

Dovada socială – te îndeamnă acum să faci și lucruri bune, dar și rele. Sunt companii care donează / oferă gratis servicii / se implică. Hai să o facem și noi! Bun, dar nu ne mai gândim dacă e bine ce facem, dacă ne permitem să oferim gratuitate, dacă pe termen lung nu ne costă asta. Cum zice Rolf Dobelli, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să donezi bani. Sau expertiză, dacă chiar poți face ceva. Eu așa fac, citește mai jos.

 

Anticiparea – mamă, de nu am căzut și eu în capcana asta! Mă refer la știri, că mai sunt și alte lucruri unde anticiparea chiar merită. Și nu mă refer la lansarea unui nou Iphone pe care visez să-l cumpăr. Cum e cazul cu mulți oameni. Ci la ora la care se dau comunicatele despre nr de cazuri și nr de morți. În fiecare zi așteptam ora aceea (ora 13, acum nu mai știu cum e) să văd ce s-a mai întâmplat. De parcă puteam face eu ceva. Dubioasă așteptare…

 

Euristica disponibilității – se leagă de efectul de expunere, dar e puțin diferită. Este atunci când îți vine în minte cea mai recentă chestie pe care ai citit-o legată de un subiect. Fiindcă e cea mai recentă, îți amintești de ea cel mai repede. Exemplu ipotetic: care este județul cel mai afectat de virus? Păi Suceava, că ai citit tu recent că nu știu ce au făcut ăia pe acolo. Dar poate că e Bucureștiul, dar nu știi pentru că ultima dată când citeam eu știrile, statul decisese să nu mai afișeze cazurile de județe.

 

Iluzia adevărului/ cunoașterii – Întreabă-i pe majoritatea oamenilor câte știu ei despre cauzele răspândirii virusului, despre implicațiile la nivel național și global, despre remedii. La câte știri au urmărit, au o teorie pentru toate. Păcat că niciuna nu adevărată :)))

 

Biasul proiecției sau Eroarea empatiei – Asta m-a trăsnit când l-am citit pe Rolf Dobelli, deși el zice cu alți termeni. Când vezi dezastrele din lume, ai impresia că empatizezi cu acei oameni, că i-ai ajuta imediat. Dacă nu te uiți la cum suferă lumea, nu ești empatic. Am câteva  întrebări pentru tine:

  1. Poți face ceva?
  2. Dacă ni s-ar cere acum să ajutăm fizic, câți am face-o?
  3. Dacă ni s-ar cere să dăm bunurile materiale, câți am face-o? Mno, zic să fim realiști cu propriile puteri.

 

Efectul „Blind Spot” – atunci când consideri că tot ce am zis eu mai sus nu ți se aplică ție. Mult succes în lumea oamenilor raționali. Să-mi spui și mie cum este acolo deoarece tu ești singurul locuitor pe care-l știu, în acest caz.

 

 

Cum se schimbă viața ta când faci asta

 

Simplu și grăitor: reducere a stresului și a anxietății! Liniște mentală, calm, mai multă relaxare. Decizii mai bune! Nu pot spune cât de limpede e mintea mea acum.

 

Am și eu anxietățile mele, dar de obicei sunt legate de munca și pasiunile mele. Nu sunt cu totul oarbă la ce e în jur, dar sunt orientată mai degrabă spre soluții.

 

Mi-am analizat posibilitățile și am decis cum pot eu să ajut acum:

 

  1. The OptiFun Side cu Emvideouri zilnice postate pe youtube despre optimism, partea bună a lucrurilor, amuzament, idei creative, recomandări de cărți și altele. Îmi dedic 2-3 ore zilnic, în fiecare dimineață, să fac asta – cât ține criza. Poate am 10-20 de oameni care mă urmăresc și vor să vadă partea bună a lucrurilor. Pentru ei voi merge până la capăt. E speranță.
  2. Sunt consultant din perspectiva gândirii critice & rezolvarea problemelor pentru platforma entreprenation.ro. Fac parte dintr-una din echipe și-mi folosesc mintea să ajut ca să găsim soluții ready-made pentru antreprenori.

 

Asta fac eu și asta e tot ce pot oferi. Și ține de competențele mele.

 

 

Gând de final. Poți reflect și tu la asta.

 

Cu ce m-ar ajuta să mă expun zilnic la știri cum o făceam? Să mă gândesc mereu la ce am citit? Să mă îngrijorez aiurea?

 

Cum aș putea ajuta la maximul competențelor mele dacă emoțiile m-ar copleși, iar gândurile negative nu mi-ar mai da pace?

 

Te întrebi cum pot să stau fără să urmăresc „ce se mai întâmplă”? Păi nu stau: primesc recompense zi de zi din cele două proiecte de mai sus, din cititul unor cărți mișto și testatul unor idei pe propria piele, prin jobul pe care-l am și prin relațiile puține, dar profunde, pe care le am. E tot ce am nevoie.

Dacă nu te-am convins, cartea lui Rolf Dobelli, Stop reading the news, s-ar putea să te ajute mai mult.

 

Spor la a te ocupa de propria viață și de ceea ce ține de tine! 🙂

 

Un comentariu

  1. Pingback: De ce renunțarea la Social Media m-a ajutat să-mi îmbunătățesc viața - Emilia Zăinel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *