Cum vei rezista acestui test al crizei?

3 minute citire
E momentul când…

 

… părțile cele mai bune și cele mai rele ale noastre ies la iveală

… când oamenii ajung la un grad înalt de egoism

… când interogarea personală forțată de izolare îi duce pe mulți în melancolie și depresie

… când deciziile cele mai bune și cele mai proaste ies mult mai cu ușurință la suprafață

… când poți minți, doar că acum se vede mai bine

… când incultura se pedepsește. De aceea fenomenul de fake news este în creștere

… când Social Media ne fură timpul și viața. Și nu ne dă nimic bun înapoi

… când persoanele din trecut te caută; e flatant, însă ele au rămas la fel. Iar faptele lor, de asemenea. Puține merită o a doua șansă.

… când abilitățile pe care le-am deprins (sau nu), ne vor salva (sau nu) pe cei mai mulți, de la faliment personal

… când vom rata să ne cunoaștem mai bine, din cauza distragerii cu ajutorul internetului. Nu cred că vom mai prinde așa moment de interogare și creștere personală

Și multe altele.

 

Înzestrare sau dezvoltare continuă?

 

Eu sunt pregătită pentru criză.

 

Sunt mulți factori pentru asta:

Copilăria grea.

Mindestul flexibil.

Igiena mentală.

Igiena finanțelor personale.

Încrederea în sine.

Reziliența și suportarea cu brio a disconfortului.

Limitele setate în raport cu mine și ceilalți.

Viața de freelancer și semi-antreprenor.

Lecțiile din trecut din care am învățat că: nu trebuie să depinzi de nimeni financiar; că uneori, chiar dacă sunt făcută pentru a iubi, mă voi afla singură în trenul vieții; că abilitatea de gândi critic și a lua decizii bune e una salvatoare în multe contexte; că ai nevoie de calm în momente de tensiune – e singurul mod prin care poți lua decizii (relativ) bune; că disciplina este foarte importantă, lecție învățată din sport și alergarea montană.

Stoicismul.

Jonglarea, cu ideea de moarte, de ceva vreme. Yalom, Seneca, Atul Gawande, mulțumesc.

Minimalismul. Esențialismul.

Acceptarea sentimentelor așa cum ai accepta păsările care vin și pleacă.

Valori personale. Ruperea de materialism de la o vârstă.

Puterea personală. Nimeni nu poate să-ți ia puterea personală fără voia ta. Nici măcar Dumnezeu (pentru cei care cred în el).

 

De aceea, pentru mine, așa cum v-am mai spus, cu argumente, criza este cel mai bun lucru care mi se poate întâmpla.

 

La prima criză prinsă în viața mea, aia din 2008, luam decizia neinspirată de a da la jurnalism. Mă credeam foarte deșteaptă la 18 ani, dar s-a dovedit că nu prea am fost. Mai matură, da. Dar nu mai înțeleaptă. În orice caz, aproape orice facultate era bună. Nu am fost întreținută, deci nu e ca și cum cineva îmi plătea studiile. Dar poate dacă aș fi gândit mai bine, aș fi ales altfel. Aș fi prevăzut efectele crizei financiare și decăderea unor joburi. Sau schimbarea unor contexte.

Acum pot prevede anumite lucruri. Nu iese mereu. O combinație de gândire critică, creativă, sistematică– mă ajută să trec dincolo de aparențe.

 

Oamenii importanți:

 

Sunt surprinsă puțin de mâna de oameni importanți din viața mea, la care mă gândesc. Și pe care îi sun. Fuseseră alături de mine și înainte.

 

Am învățat, după câteva trădări, cum să aleg mai bine oamenii din viața mea. Unii ar zice că sunt tranșantă, poate chiar tu. Dar în vremuri grele, vezi cui îi pasă. Faptele sunt mai importante decât vorbele. Și fiecare dintre noi este testat de viață și de celălalt. Cum trece testele, asta depinde de multe. Dar ar trebui să fie ușor pentru fiecare dintre noi să alegem ce și cine contează.

 

Mă aștept ca, după ce reapar, în viitor, în Social Media, să dispară unii dintre „prieteni”. Pentru cine contez, știe să mă caute pe messinger, dacă nu are nr. meu de telefon.

Mă aștept ca oamenii care apreciază ce zic sau doar vor să afle o părere diferită, să citească blogul. În rest, oricât fum era pe facebook când postam ceva, iată că acum acei oameni nu au mai intrat pe site. Știam de mult timp că like-urile nu valorează nimic.

 

Nu m-am așteptat ca unele persoane din trecutul meu să mă caute. Doar că nu sunt flatată. Eu îmi amintesc foarte bine interacțiunea cu ei și știu cum s-au purtat. Asta își amintește omul: nu ceea ce ai făcut, ci cum l-ai făcut să se simtă. True.

 

Rămân o cititoare pasionată. Un critical thinker. Și am aceiași inimă mare și empatică.

Cu frică, dar înainte. Mereu înainte.

 

Dacă ți-a plăcut sau ai găsit idei interesante, distribuie articolul mai departe! 🙂

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *