Când te-ai lăsat uimit/ă ultima dată?

Păstrează-ți uimirea. Simplu în teorie, greu în practică.

Oare când devenim așa adulți, adică foarte serioși?

 

Lumea este complexă și se întâmplă multe lucruri în jurul nostru. Înainte nu existau atâtea și ne bucuram precum niște copii de orice primeam sau vedeam în jur. De orice auzeam de la părinți, profesori, televiziune.

Acum trecem fără sensibilitate pe lângă tot și nu mai dăm doi bani pe nimic.

Când vedem un copil în magazin sau în târgul de Crăciun că rămâne uimit „oaaa, ce tare! ” râdem și mergem mai departe.

 

Ce ar fi dacă noi ne-am păstra acea „oaaa” spusă din suflet? Ne-ar judeca cei din jur. Ei bine, cui îi pasă? Cred că și ei ar dori să aibă acea uimire pe chip.

 

Eu mă minunez cât de mult pot, aproape zilnic. Decorațiuni? Oaaa. Peisaje? Oaaa. Descoperiri în lumea aceasta din știință? Oaaa. Clădiri frumoase și orașe vizitate? Oaaa. Fostul meu prieten mă judeca atunci când vedea că eu am această uimire și umilință față de toamnă și mă bucur precum un copil atunci când văd frunzele colorate. Pesemne că mulți adulți sunt așa.

 

Când eram copil nu putea călători mult. Nu aveam bani și lumea părea un loc imens. Primeam puține jucării. Nu existau telefoane ca acum și multe erau inaccesibile. Eram mereu uimită constant și chiar dacă nu dețineam, în termeni de bunuri materiale, foarte multe, eram fericită pentru orice noutate.

 

Păstrează-ți uimirea și nu mai trebuie să cauți constant lucruri care să te facă fericit /ă.

Experiența m-a învățat că oricât ai avea, nu e suficient. Mereu vrei mai mult, dar asta nu-ți aduce deloc fericirea pe care o așteptai. Din contră, devii sclavul lucrurilor tale.

În preajma sărbătorilor am învățat să cumpăram cadouri. Majoritatea o facem din obligație iar cei care le primesc și ei se bucură parcă din obligație (ori pentru că nu li se potrivește cadoul, ori pentru că aveau alte așteptări) .

Pentru că avem de toate.

Hai să ne păstrăm această copilărie și să dăm o șansă lucrurilor mici din jurul nostru!

 

Despre magia aceasta e vorba.

 

 

Când deschizi ochii precum un copil în fața bradului și rămâi mut.

Nu e ușor deloc. Pentru că ceea ce vedem frecvent ne face să nu mai apreciem acel lucru așa cum ar trebui. Tendința de a trata ceea ce vedem ca ceva de la sine înțeles ne răpește surpriza și bucuria pe care o putem simți dacă am păstra privirea de copil.

Am vorbit cu oameni care se duc în țări sărace și când se întorc realizează câte avem noi și cât de norocoși suntem. Și eu observ asta când mă duc în străinătate. Diferențele sunt sesizabile, chiar și între țări cu același nivel de trai.

 

Se întâmplă ca și eu să devin serioasă și să uit să mă minunez de ceea ce e în jur.

Dar obiceiul de a citi cărți de știință, de a călători și de a întâlni copii și adolescenți în meseria mea îmi amintește mereu să rămân deschisă.

Și recunoscătoare pentru că, uite, ce vremuri faine trăim.

Și tot ce avem este prezentul.

 

Așa că rămâi uimit și o să vezi ce se întâmplă cu stătea ta de bine.

 

Te invit să comentezi sau să dai mai departe, dacă ți-a plăcut! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *