Ajută la ceva empatia? Hai să vedem :)

Acum câțiva ani am fost voluntar la o asociație care se ocupa cu educația copiilor din medii defavorizate. Mi-a fost greu la început. Tot ce trebuia să fac era să îi ajut la temele pe care le primeau la școală și apoi să le servesc masa de prânz. Dar majoritatea aveau alte nevoi, în afară de ajutor la învățătură, și m-am trezit că devin suport emoțional și că trebuie să am grijă cum îmi gestionez aceste emoții.

 

Când veneam la asociație eram îmbrățișată de copii, la teme ei doream mai mult să-mi atragă atenția decât să învețe și la masă erau neastâmpărați pentru că alt fel nu știau. Dacă până atunci nu înțelesesem empatia prea bine, acela a fost momentul când mi-am dat seama de puterea comunicării interpersonale și de cât de important este să înveți să te pui în papucii celuilalt.

Au urmat multe alte ore de voluntariat, am ales să-mi urmez pasiunea pentru training și să lucrez cu adolescenți și adulți. De atunci am tot fost pusă în situația de a înțelege perspectiva celuilalt. Când lucrezi cu oameni, este necesar să deprinzi această abilitate, pentru că dacă nu o ai, vei avea mult de suferit.

 

Ce înseamnă empatia?

 

Una dintre definiții (Kenneth Clark, autor britanic) ar suna așa: „empatia este capacitatea unică a ființei umane de a simți experiențele, nevoile, aspirațiile, frustrările, durerile, bucuriile… altora, ca și când ar fi aceștia.”

Emoțiile sunt contagioase. Este important să preluăm emoția potrivită și să nu ne afundăm prea mult în problema celuilalt. Atunci nu mai ține de empatie, ci de dependență emoțională, de fuziune cu ce spune vorbitorul. Cum zice o vorbă uzată deja: ce e prea mult, strică.

 

Eu folosesc empatia în trei moduri:
  1. Orientată spre mine – în care încerc să nu mă cert mult, să păstrez un mindset flexibil și orientat spre soluții, să mă iert și să învăț să merg mai departe;
  2. Orientată spre celălalt – în care fac jocuri de rol și mă pun în locul lui, să văd ce simte. Uneori este un prieten, alteori un om necunoscut. Participanți la traininguri, conferințe, networking. Funcționari. Oameni aflați în diferite conjuncturi.
  3. Orientată spre natură/ animale.
Comportamentul unui om empatic?
  • În primul rând trebuie să te cunoști pe tine pentru a nu confunda ceea ce simți tu cu ceea ce simte celălalt. Experiența ta a fost diferită de a lui și deși crezi că înțelegi ce spune, se poate să te înșeli.
  • Ascultă. Pur și simplu ascultă activ. Parafrazează și fii acolo pentru vorbitor.
  • Atenție la limbajul non-verbal. Omul una zice, alta arată.
  • Încearcă să înțelegi ce îl motivează, de ce se confruntă cu acea situație, ce este în sufletul său?
  • Pune întrebări de clarificare.
  • Folosește mai mult „simt că”, decât „iată ce ar trebui să faci” (atât de des întâlnită, mai ales în cazul oamenilor orientați pe soluții… bărbați, despre voi vorbesc J )
  • Deschide-te și tu, poate că din experiența ta își va lua ceva util.

Empatia implică atât cogniție, cât și simțire. Nu poți doar simții ce spune celălalt – ai lua-o razna fără niște filtre mentale. (a se vedea cei care plâng la orice nefericire de pe acest pământ)

Dar nici doar a gândi rațional, fără emoții – atunci nu l-ai mai înțelege deloc. Cu toții știm expresiile „auzi, dar de ce nu faci asta?” sau „dar ce te plângi, dragă – putea fi mai rău?” Serios? Și cu ce mă ajută părerea ta?

 

De multe ori nu este neapărat nevoie de cuvinte pentru a ajunge la înțelegerea celuilalt, dacă îți dai voi să te deschizi emoțional.

 

Câteva propoziții empatice:

„Pot să înțeleg prin ce treci.”

„Trebuie să îți fie tare greu.”

„Îmi dau seama prin ce ai trecut, cred că și eu aș fi procedat așa.”

„Apreciez că ai ales să îmi spui lucrurile acestea, să te deschizi.”

 

Fără expresii:

„Dar lasă că uite, ai de toate.” (simpatie)

„Hai să-ți spun eu ce mi s-a întâmplat mie!”

„Eu mă duceam și îi trăgeam și una. Mai ia o gură de vin că trece.”

 

Dezvoltarea empatiei:

Una dintre soluții ar fi să privești în jur și încerci să îți imaginezi cum ar fi să fi bărbatul hipster din metrou, femeia elegantă de la casa de marcat, adolescentul cu căștile pe urechi, femeia în vârstă care dă pâine păsărilor în parc. Asta fac eu. Jocuri de rol. Uneori mă emoționez foarte tare.

De ce?

Fiindcă fiecare are povestea sa. Și pentru fiecare, povestea sa este importantă. Este tot ce are pe lumea asta. Iar nevoile de bază sunt acolo: iubire, hrană, companie, adăpost etc. Și-atunci nu mai e așa greu să ajungi, psihic, în papuci cuiva.

 

„Nu este niciodată prea târziu să fii ceea ce ai fi putut să fii.” George Eliot, scriitoare

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *