10 lecții pe care le-am învățat anul acesta

1. Totul trece – deși e greu să vedem asta la început.

Imaginați-vă că mergeți grăbiți spre muncă, ajungeți la semafor și vedeți că verdele clipocește. Vi se aprinde un beculeț în cap („hai că am timp”) și o luați în goană spre trecerea de pietoni. La semafor, dinspre dreapta, vine un șofer care și el se grăbește undeva și vă taie calea. Cădeți și să vi se umflă urât șoldul. Pe repede înainte: ambulanță, spital, gips, stat în casă, concediu și lăsat în urmă o grămadă de proiecte. Ba, mai mult, acasă ai tăi au nevoie de tine, nu știu ce se mai întâmplă și tu nu poți ajuta. De bani aveai nevoie și acum vor fi mai puțini. Certuri în casă, dezastru.

Trec doi, trei ani. „Băi, să vezi cum am căzut odată pe trecerea de pietoni ca pămpălăul”, și râdeți împreună cu prietenii.

E rău atunci când ți se întâmplă ceva neplăcut și crezi că nu mai există nici o soluție sau că viața nu va mai fi la fel. Însă, privind retrospectiv, poți vedea că aceste lucruri se duc, apar altele și atâta timp cât ți-ai învățat lecțiile, indiferent ce s-a întâmplat, ești un învingător.

Anul acesta am trecut printr-o despărțire. Știam că va fi mai bine, dar a fost al naiba de greu. Acum e din nou bine pentru că toate trec.

2. Oamenii nu se schimbă dacă le spunem noi.

Ce este drept pentru noi și destul de evident, s-ar putea să nu se potrivească altcuiva. Sunt o persoană empatică. Am descoperit că asta mai înseamnă și a fi un Protagonist, un ENFJ, ceea ce se traduce astfel: „interesul pe care Protagoniștii îl manifestă față de alte persoane este autentic, aproape un defect – când oamenii cu acest tip de personalitate cred în cineva, ei devin prea implicați în problemele celeilalte persoane, fiind prea încrezători în aceasta”.

Multă vreme am crezut că dacă voi spune unei persoane ce ar avea de îmbunătățit, ea îmi va fi recunoscătoare și va încerca să se schimbe. Greșit. De cele mai multe ori se va retrage în carapacea ei. Eu m-am schimbat prin încercare și eroare, ascultând de la alții mai înțelepți sau observând eșecurile celorlalți. Fiindcă am fost dispusă să mă expun și să fiu vulnerabilă.

 

3. Cea mai ușoară metodă este să renunți. Dar nu ajungi nicăieri cu asta.

Știți golul acela care te apasă în piept și simți că te sufoci? Atunci este momentul când parcă nimic nu mai are sens, atunci este momentul când cazi pradă ușor renunțării. Pentru că de obicei nu se mai întrevede nimic și cum nu-ți mai pasă, nimic nu mai contează. Și-apoi cineva îți spune că exista o șansă din miliarde să te naști. Că existența ta e mică, mică, pe acest pământ și nu are sens să te iei atât de în serios. Sunt probleme mai grave pe acest pământ așa că ar fi bine să-ți dai două palme (sau să i le dai persoanei care te-a rănit, după caz) și să privești în jur cât de mișto e viața. Și este. Continuare pe Lapunkt.ro

 

Un comentariu

  1. Pingback: Care sunt cele mai importante resurse ale tale? - Emilia Zăinel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *